Despre insolvențe pe frontul de vest

„Numeric, vorbim de un total de 1.576 de insolvente la finalul lui 2014 in regiunea de vest, fata de 20.696 de insolvente inregistrate anul trecut la nivel national. Cu toate acestea, daca ne uitam cu atentie la ceea ce spun statisticile Uniunii Nationale a Practicienilor in Insolventa, reiese ca peste 82% din societatile in insolventa nu au niciun fel de bunuri in patrimoniu. Ceea ce inseamna ca ele nu sunt, de fapt, societati functionale cu impact in economia nationala, ci societati-fantoma sau vehicule de business care nu au nicio relevanta reala in economie. De aceea, nu putem concluziona ca exista o relație directa intre insanatoșirea economiei și scaderea numarului de insolvente la nivel national”, puncteaza insa Sermer. 
Potrivit datelor CITR, 35% din totalul companiilor de impact din Romania – adica acele companii care detin active de peste 1,5 milioane de euro, aflate intr-o situație financiara delicata –  opereaza in domeniile real-estate, constructii, farma sau transporturi. Intr-un fel insa, regiunea Timisoarei merge contra curentului, caci zona a performat relativ bine in anii de criza in real-estate, in schimb se afla „in tendinte” in ceea ce priveste sectorul constructiilor, farma sau transporturi. 

Zona de vest a tarii este caracterizata de o prezenta constanta si numeroasa a investitorilor straini, in special italieni si germani. In vreme ce investitorii italieni s-au dezvoltat foarte mult in producția de incalțaminte și in agricultura, cei germani si-au concentrat activitatea preponderent in agricultura”, arata Şermer. 
Interesul italienilor pentru vestul Romaniei il regasim si in domeniul bancar. „Banci ca Veneto Banco si Italo Romena au cel mai bun randament in zona de vest, unde au dezvoltat portofolii impresionante de clienti”, mai explica reprezentantul CITR.

O alta particularitate rezultata din analizele CITR o reprezinta evolutia sectorului imobiliar, care, pe segmentul rezidențial, a avut o dezvoltare buna in perioada de criza, iar „in segmentul office a ramas constant la nivelul unei piețe extrem de puțin ofertanta, cum era si inainte de inceperea crizei, insa”, cum constata partenerul CITR.

„Una dintre caracteristicile definitorii ale acestei zone este insa prezenta numeroaselor multinaționale, care susțin cea mai mare parte din economia regiunii. Practic, majoritatea companiilor cu capital romanesc din vestul tarii sunt contractate de astfel de multinaționale, tragandu-și veniturile din aceasta sursa”, mai spune Silvana Şermer.

Potrivit partenerului CITR, in 2014, CITR Timis a valorificat active de 7,5 milioane de euro, reprezentand aproape jumatate din valoarea totala a portofoliului de active gestionat de aceasta filiala a CITR. „Practic, echipa pe care am coordonat-o a achitat o parte semnificativa din pasivul debitoarelor administrate, prin valorificarea activelor core sau non-core, dupa caz”, explica Silvana Sermer.

LECŢII DE INOT. „CITR a militat intotdeauna, si, daca ma uit retrospectiv din aceasta perspectiva, pot spune ca am fost chiar pionieri in Romania, sustinand ca reorganizarea companiilor este cea mai buna solutie dintre toate scenariile posibile, pentru toti cei implicati”, arata Şermer, povestind trei lectii de inot predate de CITR companiilor din zona Timisoarei:

GRUPUL IRS. Silvana Sermer a coordonat cele doua echipe de caz responsabile de gestionarea procedurilor de insolvența a doua dintre  cele trei fabrici ale Grupului IRS – respectiv Astra Vagoane Arad SA și Meva SA Drobeta Turnu-Severin. 

In anul 2010, cand Astra Vagoane Arad SA și Meva SA Drobeta Turnu-Severin, parte din grupul IRS, detinut de omul de afaceri Cristian Burci, au intrat in insolvența, criza economica mondiala era in plina desfașurare și incepuse deja sa iși arate efectele și la noi. Grupul de companii, cu o tradiție in producția de vagoane de peste 130 de ani, a fost salvat printr-un mecanism de business transfer al celor trei companii, care s-a realizat in cadrul procedurii de reorganizare judiciara. Practic, a fost identificat un investitor strain care a preluat atat activele companiilor, cat și personalul acestora. Au fost salvate astfel peste 1.500 de locuri de munca. 

Fiind vorba despre un grup de societați și de o soluție de reorganizare care trebuia implementata in comun, cea mai mare provocare a proiectului a constat chiar in alinierea tuturor celor trei proceduri de insolvența aflate pe rolul a trei tribunale diferite (Arad, Mehedinți și Olt). „A trebuit sa aducem la un numitor comun cele trei cazuri atat din punctul de vedere al etapelor procedurale, cat și al transferului de business propriu-zis, adica al tranzacției. Cu o buna coordonare a echipei și a relației cu parțile implicate, am reușit sa incheiem cu succes tranzacția in vara lui 2012”, spune Silvana Şelmer, cea care s-a ocupat de „dosar”.  O alta „realizare” cu care se mandreste este aceea ca a reusit sa recupereze creante de la cele mai mari companii feroviare din Uniunea Europeana. „Am mers personal in instanta la Tribunalul Lugano (Elveția) unde era gestionat falimentul societații IRS GMBH și am caștigat solicitarea pentru restituirea unor sume insemnate”, mai spune ea, evitand sa dea o cifra.

GRUPUL ATON. In proiectul de insolvența al grupului Aton, particularitatea – și, totodata, elementul sensibil – a fost faptul ca cele șase societați (toate in insolvența) aveau relații comerciale intre ele, inclusiv pe parcursul procedurii de insolvența, pentru ca așa fusesera concepute. Spre exemplu, daca una dintre ele deținea terenurile, o alta avea utilajele cu care se realizau lucrarile agricole. Ele generau practic un efect de domino care nu ar fi putut fi oprit probabil fara intervenția procedurii insolvenței. 
Un mare avantaj in acest caz a fost faptul ca a existat un creditor majoritar comun in toate cele șase proceduri, ceea ce i-a permis acestuia sa aiba o viziune unitara asupra situației intregului grup și sa ia decizii avantajoase pentru toate societațile implicate. „Avand o imagine de ansamblu a operațiunilor desfașurate de toate cele șase companii ale grupului Aton, atat CITR ca administrator judiciar, cat și creditorul majoritar au putut evita ajungerea grupului intr-un blocaj financiar și operațional”, spune Şermer.

GRUPUL EUROHOLDING. Si in cadrul grupului Euroholding este vorba despre un numar mare de societați implicate in procedura insolvenței – in acest caz fiind vorba despre șapte debitoare. Niciuna dintre ele nu mai avea activitate in momentul deschiderii procedurii de insolvența. De aceea, gestionarea acestui proiect s-a concentrat pe coordonarea unei echipe de specialiști in marketing și sales. Practic, a presupus identificarea unor soluții de valorificare cat mai eficiente care sa permita vanzarea activelor la un preț cat mai bun, pentru a putea acoperi intr-un grad cat mai mare creanțele acumulate de grup. 
De asemenea, avand in vedere profilul de construcții a unora dintre societațile grupului, un alt aspect delicat, in care desigur ca ne-am implicat pentru a gasi o soluție optima, a fost recuperarea creanțelor de la beneficiari. „Astfel, o parte dintre acestea au fost recuperate in urma unor tranzacții, evitandu-se astfel costurile și amanarea indelungata pe care le-ar fi generat eventuale litigii”, arata partenerul CITR.