Deși în comunitățile de afaceri mature managementul riscurilor juridice ale unui business face parte din "meniul" obligatoriu al oricărui proiect, experiența arată că o atare exigență nu este însușită la același nivel în mediul de afaceri autohton. Efortul uman și financiar asociat identificării și controlării/atenuării riscurilor juridice ale unui business apare ca fiind nesănătos de redus în România, ca medie, iar exemplele pozitive care inspiră și modelează practica managerială în România sunt standardele entităților locale ale societăților multinaționale.
Managerul de tip occidental apelează la echipe de specialiști în pregătirea și implementarea proiectelor cheie ale afacerii. Mai mult decât atât, le consultă în legătură cu procedurile interne și pentru evaluarea și ajustarea proceselor aferente activității curente.
Managerul modern își cunoaște rolul și locul. Știe că el are menirea să organizeze compania, să conducă afacerea, să o distingă prin unicitate sau competitivitate, să gestioneze succesul și crizele, cu viziune, spontaneitate și gândire integratoare. Știe că el răspunde pentru toate acestea.
Managerul modern își cunoaște și limitele. Știe că modelul managerului singuratic, omnipotent și atotștiutor este istorie. Azi, acest model este echivalentul eșecului sigur. Cum ar putea el, managerul, să cunoască toate aspectele tehnice, logistice, fiscale, juridice șamd. care pot influența performanța afacerii pe care s-a angajat să o conducă și care pot să o sucombe? Și, presupunând că el ar fi întruchiparea modernă a lui Da Vinci și le-ar putea ști pe toate, și trecând și peste limitele temporale care fac ca ziua să nu aibă 48 ore, oare care este beneficiul dacă managerul se subrogă unor specialiști?
Niciunul. Apelând la profesioniști reali (interni sau externi), este indiscutabil că deciziile manageriale ar trebui să câștige în acuratețea fundamentării, în valoare adăugată pentru companie fie prin profit, fie prin evitarea pierderii. Îndatorirea de diligență a managerului e îndeplinită și protecția societății este asigurată. Dacă avizul specialiștilor nu a fost unul corect, prejudiciile astfel cauzate nu sunt imputabile managerului. Managerul răspunde pentru alegerea specialiștilor, dar dacă i-a selectat adecvat activității în care li s-a solicitat implicarea și le-a furnizat informații complete, managerul este protejat de răspundere iar compania are posibilitatea să le pretindă despăgubiri.
În schimb, dacă managerul alege să nu implice experți în sprijinul deciziei de business, riscă să expună afacerea și să se expună și personal unor riscuri probabile și puțin probabile, previzibile și puțin previzibile, unele grave, altele, mai puțin grave.
* * *
Despre autor
Eva Forika este Managing Associate si coordonator al biroului NNDKP din Timisoara.
Eva are reputația de a identifica soluții practice pentru probleme complexe ale practicii juridice comerciale. În cei peste 17 ani de activitate profesională ca avocat calificat în drept românesc, Eva și-a dezvoltat o vastă experiență în drept societar și contractual (inclusiv domeniul imobiliar) și drept fiscal; practica ei include și soluționarea litigiilor. Astfel, ea asigură clienților străini și români asistență multidisciplinară integrată - consultanță juridică, fie în legătură cu chestiuni de zi cu zi, fie privind proiecte de investiții, și reprezentare în fața autorităților administrative și judecătorești. Eva consiliază companii active atât în domenii puternic reglementate normativ, precum agri-business și resursele naturale, dar și în sectoare precum cel auto sau industria prelucrătoare.