Poveștile antreprenorilor români - și cele pe care le-am documentat, împreună cu Andreea Roșca, pentru “Cei care schimbă jocul”, dar și altele - spun însă cu totul altceva: că arareori partenerii primesc, în afacerile antreprenoriale, rolul de piese de puzzle menite să umple goluri cu contururi fixe. Până la urmă, nici fotografia la a cărei reconstituire contribuie nu e pe-atât de clară pe cât pare din exterior: antreprenorul își dă voie, într-o măsură mai mare decât managerul, să-și schimbe continuu obiectivul. Iar în acest proces de schimbare de obiectiv partenerii antreprenorului - fie ei asociați în business, clienți, furnizori ori distribuitori - primesc adesea roluri principale. Antreprenorul își trasează drumul, de fapt, împreună cu partenerii, înglobând în harta lui nu numai resursele acestora, ci și ideile lor, lecțiile lor, potecile și metodele descoperite de alții.
Să luăm exemplul lui Dan Șucu și al Mobexpert: privită de la mare distanță - să zicem prin lentila acționariatului - compania e o structură-bloc care lasă puțin loc de input venit de la parteneri. Însă istoria lui Dan Șucu e o întreagă țesătură de parteneriate în care rezultatul final preia, frecvent, culorile și ideile partenerilor. Producția de canapele, de pildă, a început în anii ‘90 printr-un parteneriat - cel între Dan Șucu, care a intrat în papucii de investitor, și directorul de producție al unei fabrici de stat, care venea cu know how-ul. Producția de scaune e, și ea, o poveste despre parteneriat: Șucu povestește, în “Cei care schimbă jocul”, cum s-a asociat cu un furnizor italian de componente, al cărui scop principal era să-și vândă piesele către Șucu - și care, cu scopul lui în minte, l-a învățat pe acesta să facă scaune. Sunt doar două exemple din epoca de început; povestea Mobexpert e însă de la un capăt la altul una despre definiri și/sau schimbări de obiectiv împreună cu partenerii.
În teorie, această înclinație a antreprenorilor de a țese parteneriate a fost botezată “Crazy Quilt” și e unul dintre cele cinci principii ale metodei antreprenoriale Effectuation formulate de profesorii americani Saras Sarasvathy și Stuart Read. Spre deosebire de gândirea de tip managerial, care pornește de la un obiectiv bine definit și caută apoi resursele pentru îndeplinirea lui, gândirea de tip antreprenorial pleacă de la resurse și formulează pe parcurs obiectivele, modificându-le adesea în funcție de bariere și oportunități. În logică antreprenorială, partenerul nu e deci o piesă de puzzle necesară pentru că umple un gol, ci mai degrabă o bucată de material textil, de formă neregulată eventual, pe care antreprenorul o asamblează creativ în propriul business. Bucata de pânză - partenerul, adică - poate fi roșie, verde, imprimată sau nu. Poate fi triunghi, cerc sau poligon neregulat. Antreprenorul se va strădui s-o pună în valoare cu tot ceea ce piesa reprezintă, mai degrabă decât s-o taie pentru a o face să acopere un gol anume. În logică antreprenorială, co-creația maximizează valoarea. Și cu cât quilt-ul e mai trăsnit, cu atât va fi mai greu de replicat.
Mona Dîrțu, jurnalist cu 20 de ani experiență, a fost redactor șef la Business Magazin și Money Express. Este co-autor, împreună cu Andreea Roșca, al volumului “Cei care schimbă jocul”, prima carte despre cum gândesc, decid și acționează antreprenorii români, și al programului de gândire antreprenorială Effectuation Way, bazat pe cazuistică 100% românească.