La începutul acestui an, unul dintre directorii dintr-o multinațională cu care lucrez mi-a relatat că una din promisiunile pe care și le-a făcut pentru 2019 a fost să părăsească arena profesională în care e activ în fiecare zi, la ora 18.00 punct.
Când a văzut mimica încurajatoare a feței mele a continuat: „Îmi doresc și vreau, să am de trei ori pe săptămână un timp calitativ măcar de trei ore cu puștii mei. Peste trei luni voi încerca să ridic numărul de zile la patru. O zi din săptămână o voi păstra flexibilă, o zi care va fi alocată pentru evenimente speciale care îmi sunt obligații - însă în rest voi fi determinat, așa cum mă știi, să îmi protejez viața de familie. După ora zece seara îmi voi verifica email-urile și voi răspunde la unele chestiuni urgente. Ăsta e răspunsul meu la întrebarea ta de acum două săptămâni, despre balanța între profesie și viața familială, mai exact ce îmi este mai important: succesele profesionale sau să fiu martor activ la evoluția umană a copiilor mei?”
Și ce te-a susținut în luarea acestei decizii?
Am tot răsucit întrebarea ta în drumul spre casă. Apoi știi doar că am menționat frecvent că o cheie importantă a succesului meu e felul în care inițiez și apoi urmăresc pașii în progresul afacerilor. Am stat într-o seară și mi-am făcut o listă de priorități. După ce am scris-o, am numit-o „Răbojul meu pentru rolul de soț și de părinte”. Scuză-mă, dar știi ce-i un răboj?
Am auzit că era pe vremuri o chestie din lemn pe care se faceau diverse crestături ca un fel de listă. Bănuiesc că la asta te referi?
Exact. Când eram de vreo 13-14 ani am primit unul vechi și afumat de la un cioban bătrân la a cărui stână fusesem în vacanță câteva zile. Mi-a explicat el ce era scrijelit acolo și am rămas impresionat câtă informație era prinsă pe bucata aia de lemn.
Așadar după completarea răbojului meu, decizia a fost clară și simplă. I-am spus Andreei ce și cum am de gând să implementez în 2019 și ce susținere aștept de la ea. Mi-a zâmbit într-un alt fel. O face cumva diferit și fără să își dea seama. E zâmbetul ei când nu mai are îndoieli. O face când e convinsă de determinarea mea. Așa mi-a zâmbit și acum trei ani când i-am spus că am găsit un teren aproape ideal pentru casă.
Ce crezi că a apreciat soția ta în efortul tău de a-ți face lista ?
Când i-am arătat-o Andreei, am văzut că s-a bucurat cu adevărat de inițiativă și a venit rapid cu încă niște sugestii utile. Apoi a spart „partea cu rolul de părinte” în trei. Al meu, al ei și al nostru. S-a așezat apoi la masă și a început să își scrie lista ei. Știi ce m-a surprins în ea? Țelul ei primar pentru următoarele două luni - demolarea vinovăției ei față de copii. Am mai discutat despre asta pentru că și ea e foarte ocupată cu serviciul ei. Se simte uneori vinovată deoarece în accepțiunea ei, nu e suficient de mamă pentru copiii noștri.
Și care sunt cele câteva aspecte menționate de Andreea în lista ei care te-au surprins plăcut și care îți susțin inițiativa?
Își dorește să adopte o atitudine mai curioasă și să pună băieților când ajung acasă diverse întrebări: întrebări despre surprizele plăcute care s-au întâmplat la orele de curs, sau de ce a meritat să meargă azi la școală sau care a fost chestia cea mai neașteptată pe care au învățat-o. Scopul ei final e să le urmărească mai atent, dincolo performanța lor școlară, dezvoltarea lor ca oameni. Apoi mai are o temă pentru noi doi, mai exact cum ne susținem reciproc în îmbogățirea vieții de familie.
La ultimul aspect menționat, poți elabora puțin?
Mi-a zis exact aceste cuvinte: “Aș vrea să apreciem mai mult ce funcționează cu succes între noi. Să fim atenți la suportul pe care ni-l oferim în acest sens în loc să tocăm în reproșuri ce nu merge ca lumea”.
Cât de convins ești că vei reuși să împlementezi această schimbare? Dacă pe o scară de la 1 la 10, unde zece ar fi convingerea totală că vei reuși și unu ar fi opusul, cât e de mare convingerea ta că ai să reușești?
10, fără nicio îndoială.
Mă încântă siguranța ta! Ai putea enumera câțiva parametrii aleși de tine care crezi că te vor susține în acest itinerar personal?
Am avut odată un prieten care mi-a spus “managerii adevărați nu sunt foarte diferiți la muncă de felul cum sunt acasă”. Atunci când îmi scriam răbojul am folosit structuri similare de setări de priorități și urmărirea lor și în viața personală. Am ales teme precum: educație, dezvoltarea personală a băieților, pregătirea vacanțelor, planuri de investiții, criterii clare în alegerea grădinței sau chiar și a bonei care vine la noi pentru diverse activități domestice.
Văd că ai pornit-o pe o cărare destul de familiară. Dacă am privi într-un an de azi încolo ”Răbojul rolului tău de soț și de părinte”, care crezi că ar fi realizările de care vei spune că ești cu adevărat mândru?
Cred că felul în care se vor fi dezvoltat puștii, calitatea și profunzimea conversațiilor cu ei va fi semnul cel mai sus pe listă. Asta va fi urmată de felul în care conștientizez progresul armoniei dintre Andreea și subsemnatul. Ușurința cu care îți voi răspunde la această întrebare cu chestii foarte specifice va fi pentru mine dovada că am reușit să progresăm lăsând monitorizarea mai curând în subconștient.
Care sunt inițiativele mai relevante pe care le aștepți de la Andreea?
Ar fi două. Prima e și pe lista mea, mai exact să nu facem procesul acesta în vreo formă militărească. Apoi ar fi să ne surprindem cu diverse inițiative neașteptate, precum chestii culturale, ieșiri la sfârșit de săptămână în diverse zone ale țării sau în orașe străine cunoscute sau necunoscute, singuri sau cu prieteni.
Și care este susținerea pe care vei încerca să i-o oferi?
Să o mai degrevez de unele activități, să ne amuzăm, să râdem mai mult cu copiii și să jucăm mai mult diverse jocuri de societate.
Care vor fi beneficiile pe care le vei simți dacă, ce ai spus până acum, vor ieși așa cum ți-ai propus?
Ar fi vizibilă o mare ușurință în felul cum interacționăm, o mai mare libertate pe care copiii o vor avea în a-și alege activitățile de timp liber și cu siguranță vom avea seri de jocuri.
Te-ai gândit la vreo formă de a vă premia progresul în acestă "călătorie" de familie?
Cu siguranță vom evalua progresele noastre în prezența a două pahare de șampanie. O vom face odată la câteva săptămâni. Discuția în prezența unui pahar de șampanie am învățat-o de la mentorul meu. Când ne-am căsătorit, el a luat paharele de șampanie din care am băut prima dată după ce am devenit soț și soție și a vorbit puțin despre importanța respectului în cuplu, apoi ne-a întrebat: „v-ați putea imagina crearea unui cadru în prezența acestor pahare și a unei sticle de șampanie în care să purtați o discuție de calitate?” Amândoi i-am răspuns cu un „Da” clar și cu zâmbete pe față.
Ca în orice cuplu, a continuat el, vor fi în viața voastră și momente umbroase. Puteți folosi paharele și șampania când unul dintre voi are o nemulțumire de orice natură. Prezența lor pe masă trebuie să fie pentru celălalt semnul că inițiatorul își dorește o conversație de o jumătate de oră în care atenția celuilalt să fie nediluată.
Când stați deja confortabil unul în fața celuilalt, a continuat el, prima întrebare a inițiatorului / inițiatoarei ar trebui să fie: “Privind relația noastră din punctul tău de vedere, ce consideri tu că funcționează bine în prezent și o face valoroasă? După primirea răspunsului (a, b, c, d, e, f, g, h, i, j, k), inițiatorul întrebă: Și ce altceva crezi că mi-aș mai dori eu, care ar face legătura noastră și mai bună? Celălalt va da un răspuns, dacă are o propunere clară în acest sens. Dacă nu, poate spune un simplu "nu știu". E momentul în care inițiatorul își spune dorința. Când ne-a dat paharele și ne-a relatat tehnica asta, ne-a dat și o întrebare utilă: Dacă voi face așa cum dorești, ce crezi că vei face tu diferit?
Atâta vreme cât discuția va continua într-o formă onestă, ea va mări cu siguranță calitatea relației voastre de cuplu, ne-a mai zis el atunci zâmbind.
Îți urez succes în lectura zilnică a semnelor de pe răbojul tău!
Despre autor:
.jpg)
Andreas Fuhrmann este astăzi unul dintre cei mai apreciați experți în leadership din țara noastră. După o perioadă de lucru într-o poziție managerială în cadrul Henkel KGaA, una dintre multinaționalele germane cunoscute, cu sediul în Dusseldorf, i s-a oferit oportunitatea la începutul anilor ‘90 să își continue activitatea în România. A pus bazele unei filiale locale pentru o companie multinațională, ceea ce era în acea perioadă de timp o provocare extraordinară. După ce a terminat al treilea mandat ca General Manager, a decis să renunțe la cariera de expat și s-a dedicat consultanței de management, assessement și centre de dezvoltare, alături de coaching dedicat executivilor din companii.
Vrei să-l cunoști și să afli cum poți un leader mai bun și cum îți avea o echipă mai performantă? Andreas Fuhrmann va fi prezent la București Business Days 2019, în 11-12 decembrie.
