Cu cativa ani in urma, inginerul Peter Skillman a lansat un concurs. A adunat grupuri formate din 4 oameni si le-a pus sa construiasca cea mai inalta structura posibila, folosind urmatoarele elemente: 20 de spaghete nepreparate, un metru de banda adeziva transparenta, un metru de sfoara, o bezea de marime normala, cu umplutura. Concursul avea o singura regula: bezeaua trebuia asezata in varful piramidei.
Inginerul voia sa afle raspunsul la intrebarea "de ce la unele grupuri totalul este mai mare decat suma partilor, pe cand la altele este mai mic". Dar partea fascinanta a experimentului avea mai putina legatura cu sarcina, cat cu participantii: unele echipe erau alcatuite din studenti la Facultatea de Studii Economice, iar altele, din copii de gradinita.
"Studentii" - s-au pus imediat pe treaba. Au inceput sa discute si sa puna la cale strategia. Au examinat materialele. Au facut schimb de idei si au pus intrebari judicioase si avizate. Au gasit mai multe solutii, dupa care au detaliat ideile cele mai promitatoare. A fost un proces de gandire elaborat in mod profesionist, rational si inteligent, avand ca rezultat un plan de actiune. Si-au impartit intre ei activitatile si au inceput sa construiasca.
"Gradinita" - a avut o abordate total diferita. Copiii n-au facut strategii. N-au analizat, n-au facut schimb de experienta. N-au pus intrebari, n-au propus variante, n-au perfectionat idei. De fapt, nici n-au prea vorbit. Au stat aproape unii de ceilalti. Si-au smuls materialele si au inceput sa construiasca fara sa urmareasca vreun plan sau vreo strategie. Daca vorbeau intre ei, o faceau cu exclamatii scurte: "Aici! Ba nu, aici!". Activitatea lor a fost „hai sa facem niste chestii impreuna”.
Daca ai fi pariat pe una dintre echipe, cu siguranta ai fi ales studentii, pentru ca au inteligenta, competentele si experienta necesare sa obtina rezultate superioare. Asa gandim in mod normal despre performanta in grup. Pornim de la premisa ca mai multi indivizi competenti luati laolalta vor depune o activitate competenta, la fel cum presupunem ca, adunand doi cu doi, ne da patru.
Ai fi pariat gresit. In zecile de teste efectuate, copiii de gradinita au construit structuri care aveau in medie inaltimea de 66 de centimetri, in timp ce inaltimea medie a structurilor realizate de studenti a fost sub 25 de centimetri.
Studentii par sa colaboreze unii cu ceilalti, dar, de fapt, sunt agrenati intr-un proces pe care psihologii il numesc status management. Fiecare incearca sa-si dea seama unde se incadreaza in echipa: cine conduce? este indicat sa critic ideile altcuiva? care sunt regulile aici? Interactiunea lor pare sa decurga fara probleme, dar comportamentul lor psihic profund este caracterizat de ineficienta, ezitare si competitie nemarturisita. In loc sa se concentreze pe sarcina primita, pe ei ii preocupa incertitudinea in privinta celorlalti si consuma atat de mult timp gestionandu-si pozitia in sanul grupului, incat nu resusesc sa observe esenta problemei (bezeaua este relativ grea si spaghetele sunt relativ greu de fixat). Drept urmare, in multe cazuri primele lor incercari esueaza si atunci ei intra in criza de timp.
Gesturile copiilor de gradinita par dezorganizate la prima vedere. Dar cand te uiti la ei ca la un intreg, comportamentul lor este eficient si eficace. Nu concureaza intre ei, nu ii intereseaza care este mai sus in cadrul grupului. Stau cot la cot si muncesc impreuna. Se misca repede, depistand imediat problemele si oferindu-si unul altuia ajutorul. Experimenteaza, risca si observa rezultatul, care ii ghideaza catre solutii eficace.
Copiii de gradinita au succes nu pentru ca ar fi mai inteligenti, ci pentru ca se ajuta intr-un mod mai inteligent. Ei valorifica o metoda simpla si eficienta, prin care un grup de oameni obisnuiti poate obtine o performanta mult mai mare decat suma partilor: "cultura de grup".
Cultura grupului este una dintre cele mai puternice forte de pe pamant si este folosita de firmele de succes, de echipele care castiga campionate sau de familiile prospere. Ne dam seama imediat cand este absenta sau distructiva. Pe principiile culturii de grup se bazeaza business networkingul, fie ca-l practicam in interiorul organizatiei, fie ca ne construim o retea de conexiuni in afara companiei si are trei componente principale: construirea sigurantei, recunoasterea vulnerabilitatii si stabilirea scopului comun.
La a doua editie de BD Leadership Bootcamp intre 28 august - 1 septembrie te vom ajuta sa-ti descoperi propria flacara albastra si sa incepi sa-ti construiesti propria misiune in viata pornind de la visele, pasiunile, abilitatile, competentele, hobby-urile, activitatile care te fac fericit.
Laszlo Pacso este mentor la BD Leadership Bootcamp - editia a doua.
