La Iaşi Business Days abordăm pe larg pe tema optimizării fiscale prin contracte civile, contracte de muncă, prin modul în care legea te apără de abuzurile ANAF. Puţini sunt conştienţi despre cât de multe soluţii există şi ce au de făcut pentru ca firma să plătească impozite cât mai mici (sau zero, în unele cazuri).
Mai jos sunt câteva repere, pentru o discuţie preliminară.
1. Alege-ţi un contabil care să ştie şi fiscalitate
Fiscalitatea şi contabilitatea sunt două linii paralele pentru mulţi contabili: 90% doar introduc datele din facturi, 7-8% adoptă nişte scheme mai mult sau mai puţin clasice de optimizare fiscală şi numai 2-3% ştiu şi să te ajute să rămâi, legal, cu mai puţini bani în buzunar.
Tu ce fel de contabil ai?
Afli dacă îi pui câteva întrebări de genul: cum pot transmite clienţilor mei neplătitori de TVA marfă fără TVA, în mod legal, chiar dacă eu sunt plătitor de TVA? Cum folosesc concomitent (tot legal, desigur) o firmă plătitoare de impozit pe profit şi o microîntreprindere pentru a reduce impozitele? Cum utilizez marca societăţii mele pentru a avea impozite reduse? Şi, dacă tot vorbim de impozit pe profit, cum trec urgent de la microîntreprindere la societate plătitoare de impozit pe profit sau invers?
Să îţi dau un exemplu, cu primul contabil pe care l-am avut la firmă: la un moment dat, am achiziţionat de la o persoană fizică nişte cursuri, manuale, produse pe CD etc. Nu sume mari. La care contabilul: „Da, dar cei care le-au vândut trebuie să facă dovada că le deţineau în mod legal”. I-am reamintit că avem prezumţia de bună-credinţă şi de nevinovăţie, deci NU eu trebuie să fac dovada că NU sunt infractor, şi i-am dat şi textele legale, arătându-i cum le putem folosi la un control fiscal. După toată munca se uită senin la mine şi îmi spune: „Horaţiu, dacă vine vreun control, le voi spune că eu te-am atenţionat că trebuie să faci dovada”.
I-am cerut în acel minut actele firmei şi m-am dus la alt contabil, care mătură pe jos cu ANAF din trei judeţe, ori de câte ori ANAF face abuzuri. Iar acest al doilea contabil înţelege şi când îi vorbesc de condiţiile evaziunii fiscale (căci multe ameninţări cu evaziunea fiscală nu pot fi puse în practică de ANAF tot din cauză că trebuie să dovedească efectuarea faptelor cu ştiinţă sau cu intenţie), şi cum poate fi folosit un contract ca să optimizezi fiscal cheltuielile sau veniturile, şi când îi dau metode de optimizare fiscală prin reducerea locurilor de muncă şi externalizare.
Numai contabilii din rândul celor 2-3% menţionaţi mai sus te vor ajuta să îţi reduci impozitele cu mii sau zeci de mii de euro lunar.
2. Alege-ţi echipa care să îţi dea soluţia pentru impozite reduse
Nu e bine să laşi contabilul singur, chiar dacă e bun. El sau ea nu poate să ştie toate chichiţele jonglării între contacte de muncă şi convenţii civile, nu poate să vadă întotdeauna cum să folosească un contract în aşa fel încât să aducă maximum de beneficii fiscale şi multe altele. E nevoie de o echipă din care să nu lipsească un jurist bun, un consultant care să vadă totul global, un om de resurse umane (cu atât mai bine dacă juristul sau consultantul sunt competenţi şi în HR!) şi… tu.
Da, tu. TU eşti cel care iei decizia. Şi nu trebuie să lipseşti din echipa… ta.
Juristul şi contabilul se înţeleg cum să utilizeze legea ca să îţi lase mai mulţi bani în buzunar. Contabilul şi omul de la resurse umane se înţeleg pe contribuţii, ţin în frâu bugetul de salarii sau bugetul de cheltuieli cu colaboratori externi (vom ajunge imediat şi acolo). Juristul şi consultantul se înţeleg ce au de făcut în eventualitatea unui litigiu fiscal sau de muncă şi propun soluţii luând în considerare corelarea juridic-managerial ca să îţi aducă eficienţă prin aspecte pe care tu nu ai cum să le ştii.
Fără ei plăteşti la maxim. Cei care plătesc impozite la minim au lângă ei o echipă interdisciplinară, calificată.
3. Găseşte soluţii pentru activitate flexibilă şi „ieftină” fiscal
Unii se vor întreba: „Cum să plătesc atâţia salariaţi, şi contabil şi jurist şi consultant în resurse umane…? Mai ales că NU am nevoie de ei tot timpul!”.
Dacă nu ai nevoie de ei tot timpul, iar salariatul trebuie să lucreze tot timpul pentru a fi eficient, înseamnă că nu ai nevoie de ei ca şi salariaţi. Îi poţi folosi pe bază de contracte de prestări-servicii, pe bază de convenţii civile, pe contracte cu PFA, SRL, cabinet(e) de contabilitate; poţi să colaborezi cu oameni din HR care lucrează la rezultat, nu la timpul cât stau la lucru, cu consultanţi plătiţi la proiect…
Îi aduci când ai nevoie, îi plăteşti aşadar la rezultat sau la proiect şi NU plăteşti contribuţii. Adică scapi de vreo 30% din impozitele şi taxele cu salariile. Bonus: au dispărut problemele cu ITM-ul şi ameninţarea cu amenzi de mii sau zeci de mii de lei.
Ca să faci asta ai nevoie de întreaga echipă de care vorbeam. Sistemul de lucru cu colaboratorii a fost implementat la o societate publică (!) şi soluţiile au trecut cu bine de patru controale ANAF, patru audituri şi două controale de la Curtea de Conturi. Deci funcţionează tot ce e LEGAL.
Reducerea taxelor aferente salariaţilor e LEGALĂ, dacă în loc de salariaţi foloseşti colaboratori. Şi mai ales dacă aceşti colaboratori te ajută, la rândul lor, să reduci impozitele.
4. Învaţă să jonglezi cu prevederile legale
Aceasta cere experienţă, dar nu e foarte greu. Mai interesant e că înveţi tot de la echipa menţionată mai sus, dacă ai mintea şi urechile deschise. Spre exemplu, în ce condiţii diurna din delegaţie (aspect de resurse umane) poate fi reconsiderată ca venit salarial, cu cheltuielile aferente (aspect de contabilitate), cum demontezi abuzul Finanţelor în acest sens (aspect de consultant), ce faci în litigiu (aspect de jurist) şi - eventual – cum deschizi dosar penal inspectorului fiscal pentru abuz (aspect de jurist şi consultant fiscal)? Cunosc o firmă care a plătit 200.000 de lei plus 100.000 de lei penalităţi pentru că nu a ştiut ce să facă într-o astfel de situaţie, iar o alta a intrat în insolvenţă, în urma controlului fiscal, pentru acelaşi motiv. Or, soluţia era simplă: nici măcar directorilor din instituţiile bugetare nu li se cere ştampila pe delegaţie (iar la privat nici vorbă), nu scrie nicăieri că delegaţia trebuie să fie de 12 ore în mediul privat (în mediul public da, dar nu în cel privat) etc.
Sau un alt exemplu: ce alegi între contract de comodat sau de închiriere, ca să „dea bine” sub aspect fiscal? Îmbinarea contractelor cu fiscalitatea cere din nou concursul unei părţi a membrilor echipei. Foarte important e ca TU să reţii soluţia. Astfel, ştii data viitoare (când mai apare problema) cum să te orientezi prin trei-patru domenii pentru o decizie cu impozite minime.
În fine, poţi să te gândeşti că ai vrea să eficientizezi munca salariaţilor. Aici consultantul HR îi întreabă pe salariaţi aspectele de îmbunătăţit, corelarea acestora cu situaţia companiei, propunând soluţii deopotrivă manageriale, juridice şi „rentabile” fiscal, propune Regulamentul intern, fişe de post etc. etc. modificate, juristul le verifică şi tot aşa.
5. Reţine că nimeni nu te obligă să plăteşti impozite la maxim... decât dacă vrei
Aici reproduc o decizie a Curţii Supreme a Statelor Unite ale Americii: "fiecare cetăţean are dreptul să îşi aranjeze în aşa fel lucrurile încât să îşi minimalizeze obligaţiile fiscale. Nimeni nu trebuie să îşi planifice veniturile şi cheltuielile în funcţie de exigenţele maxime ale Ministerului de Finanţe. Niciun cetăţean nu are datoria patriotică de a plăti maximum de taxe".
(cauza Helvering vs. Gregory)
Decizia - care a făcut "carieră" pe mapamond - arată un singur lucru: antreprenorul decis să rămână cu mai mult în buzunar după munca sa are căi perfect legale să o facă şi nu va fi condamnat de nimeni, câtă vreme "se mişcă" în interiorul normelor legale.
Deci, ce alegi: firmă cu fiscalitate redusă sau firmă cu fiscalitate împovărătoare?
Mai pe larg discutăm la Iaşi Business Days.
See you!