Probabil că mulți proiectanți și arhitecți l-au invidiat pe ieșeanul Nicolae Porumbescu în anii ’70, când a primit o comandă de a ridica o clădire de aproape 100 de metri. La vremea respectivă, Bucureștiul nu se lăuda decât cu cei 77 de metri ai Intercontinentalului. Așa au apărut cei 97 de metri ai Palatului Administrativ, dar nu dintr-un mare oraș, ci dintr-o ”locație” (cum am zice astăzi) total neașteptată – Satu Mare (dar un oraș fără tradiție arhitecturală „burgheză“ – cum s-ar fi zis atunci). E drept că ieșenii ar trebui să fie mulțumiți că nu au avut parte de o astfel de lucrare: ei au palate adevărate, precum cel al Culturii, comandă de stat de la începutul secolului trecut, ca să nu mai vorbim despre bijuteriile arhitectonice comandate de vechii boieri.
CINE SARE MAI SUS DECÂT... MEDICINA?
Tot atât de adevărat e însă că, în vremurile moderne, niciun oraș nu-și poate proba public potențialul dacă nu intră într-o cursă pe verticală. Investitorii de factură nouă, mai ales cei pe care-i vânează toată lumea astăzi, asiaticii, vor aprecia desigur că pot ateriza direct la Iași, de când cu noua pistă (li se va părea normal, pentru un oraș european civilizat), că pot găsi arhitectură veche de calitate (li se va părea normal pentru un oraș european vechi de sute de ani), dar vor pune câteva semne de întrebare când vor vedea că recordul de înălțime este de 65 de metri, și acesta vine, iarăși destul de neobișnuit, de la o universitate (după licitația organizată de Fisc, blocul de 13 etaje al universității particulare „Petre Andrei“ a rămas în mediul academic, ca să zicem așa, fiind preluat de Universitatea de stat de medicină și farmacie „Grigore Popa„).
Înălțimea clădirilor este astăzi o problemă care ține de rapoartele economice ale specialiștilor în real-estate mai degrabă decât de raporturile tehnice ale proiectanților. Mai ales că, tehnic vorbind, se poate (aproape) orice. E suficient să ne uităm la uriașele structuri născute în nisipurile Orientului Apropiat sau în aglomerările urbane ale Orientului Îndepărtat. În toate, punctul forte trebuie să fie fundația.
AMBIȚIE SĂ FIE,CĂ TEHNOLOGIE SE GĂSEȘTE!
Tehnologiile moderne pentru realizarea fundațiilor au venit și în România. ”Pentru un specialist este un fapt senzațional că am putut folosi, în premieră la noi, piloți CFA – șnec continuu – la podurile de pe centura Caransebeșului, sau piloți Screwsol – de îndesare – la morile din parcurile eoliene din Dobrogea sau ecranele etanşe de la Vârşolţ. Sunt aspecte care îi interesează însă, cel puțin în egală măsură, și pe dezvoltatorii proiectelor, pentru că înseamnă timpi de execuție mai mici, costuri mai mici. Spre exemplu, pentru parcul eolian, fundația a fost îndesată fără să fie scos și mutat pământul. Este pur și simplu o lucrare curată”. Cristian Lucaciu, directorul general al Soletanche Bachy România, povestește despre lucrările speciale avute în ultimii 10 ani în România, din păcate însă, niciuna pe zona Moldovei. Soletanche este unul dintre cei mai mari contractori specializați în construcții geotehnice și fundații speciale din lume. A început colaborarea cu România prin anii ’70, cu ocazia construcţiei docurilor uscate de la Mangalia şi a metroului bucureştean, iar din anii 90’ este prezent aici cu o filială, activă în special după 2005.
Cristian Lucaciu spune că, prin politica grupului francez, se fac investiții importante în filialele locale, astfel încât acestea să aibă echipamente, angajați, management propriu. Compania caută să aibă o prezență pe termen lung pe piața respectivă, și nu să-și amortizeze peste noapte investiția. ”Așa putem spune că avem tehnologie mondială de ultimă oră, dar la prețuri românești. Căutăm evident proiectele de zi cu zi – facem fundații pentru spații comerciale, industriale etc, dar vrem să fim acolo unde sunt și proiecte speciale, ambițioase”. Prin prezența la Business Days – Iași, Soletanche își anunță disponibilitatea pentru proiectele ambițioase ale capitalei Moldovei.
Ambițioase și realiste, evident. Dar să nu uităm dilema clasică: ce a fost mai întâi – infrastructura, care a atras investitori, sau valul de investiții, care a atras dezvoltarea infrastructurii? În Iașiul de azi, poate că, fără ambiția unor dezvoltatori de a urca măcar peste 60 de metri, nici investițiile din servicii n-ar fi ajuns la nivelul de acum. Poate că, pentru a împrăștia mai mult norii, e nevoie să fie zgâriați și mai mult!
Articol scris de Anca Doicin, redactor Sef Business Days Magazine
Face parte din generaţia de jurnalişti care îşi găsea subiectele pe teren. De altfel, nici acum, Anca spune că nu reuşeşte să scrie un articol din birou, cu o singură sursă. Are peste 18 ani de experienţă de presă, preponderent în media de business, dar şi legal. A făcut şi presă de cotidian – Bursă, şi săptămânal – Capital, de revista – Money Express, dar şi on-line – Avocatură.com. În perioada în care Anca a coordonat această publicaţie, a dezvoltat şi coordonat o echipa de 13 jurnalişti din ţară, Avocatură.com fiind singură ce reuşea să treacă de graniţele Capitalei. A fost implicată în proiecte, ce, la timpul lor, erau considerate inovative, cum au fost Capital Top 300 sau Capital Top 100 companii. La finele anului trecut, a fost coordonatorul echipei ce a realizat şi publicat primul număr în limba română al revistei Intelligent Life – o franciză aparţinând grupului The Economist. Nu crede în puterea inspiraţională a motto-urilor, ci în puterea comunicării.
Descarcă Revista Business Days 3 ( http://businessdaysmagazine.instapage.com ) pentru a citi și restul articolelor.