Doar înainte

Doar înainte

„Singura «veşnicie» pe care o cunosc este schimbarea. Şi, culmea, tocmai schimbarea este ceva ce sperie majoritatea oamenilor”, spune Ovidiu Toader (40 de ani), acum manager al Hafele, unul dintre liderii mondiali în producţia şi distribuţia de feronerie pentru uşi şi mobilier, şi fost proprietar al Minerva Com, compania prin achiziţia căreia şi-a făcut Hafele intrarea pe piaţa locală. „Schimbarea creează angoasă şi sentimente de respingere. Dar, după mine, depinde foarte mult de felul în care percepi schimbarea. Pentru că, atunci când te uiţi la schimbare cu frică şi încordare, vei avea parte de o involuţie. Dar, când te uiţi cu mult curaj şi optimism, clar, va avea loc o evoluţie. Schimbarea oricum se petrece. Depinde de tine în ce o transformi”, mai spune Toader, vorbind în pilde. „Uite, în 2008-2009, când România a intrat în criză, eu am văzut oportunităţi. Şi, da, în plină criză, eu mi-am vândut businessul în profit”, continuă Toader. „Viaţa m-a învăţat o lecţie importantă pe care o spun mai departe ori de câte ori am ocazia – când apare oportunitatea, nu te gândi că nu ştii să faci asta, aia, că nu te descurci. Mergi înainte şi o să înveţi tu ce să faci”, mai „predică” Ovidiu Toader.

PORTRET DE ÎNTREPRINZĂTOR

De fapt, fotografia lui Toader ar trebui să o găseşti dacă dai căutare pe Google pentru „self made man”. Nu a pornit dintr-un garaj, ci dintr-un cămin din Timişoara, nu a împrumutat bani de la prieteni, ci de la mama, nu a închiriat o maşină de la bancă, ci de la o mătuşă, nu a vândut unui lider (Franke), ci altuia (Hafele), dar, deşi nu se suprapune întru totul cu modelele din cărţi, şi strategia sa a dat rezultate.

A învăţat, după cum spune, ce înseamnă atenţia pentru clienţi, responsabilitatea manipulării banilor, încă de la 13-14 ani, când o ajuta pe mama sa, librar, să facă inventarul şi să depună banii la casierie. „Locuiam în Turnu-Severin şi o ajutam pe mama. Eram la tejghea, făceam inventarul, pe urmă, luam bicicleta şi duceam banii la casierie, unde îi depuneam pe bază de monetar. Cu siguranţă atunci am învăţat o grămadă de lucruri”, povesteşte.

O altă lecţie din care a avut de învăţat a fost şi prima sa tentativă de comerţ, imediat după Revoluţie. „Fiind oraş de graniţă, imediat după ’89, au început să apară, aduse de sârbi, tot felul de lucruri tentante – blugi, ciocolată, coca-cola. Am început să îi cer mamei, care, evident, nu avea să-mi dea ce voiam eu”, spune omul de afaceri. Este îndemnat să se descurce singur. Capitalul – 50 de mărci – îi este furnizat tot de către mama sa, care îi pune o singură condiţie – „vreau să văd că îi ai, fie în bani, fie în produse”. Pleacă în Serbia, la Cladova, cheltuind deja jumătate din capital pe bilet, pentru ca, odată ajuns, să meargă în târg, să-şi aşeze marfa şi să aştepte să vină clienţii la el. „În loc să vând, mi-am pierdut ziua şi banii am hotărât însă să nu mă întorc fără ei acasă”, comentează Toader. Prin urmare, atunci când aude anunţul unui sârb că acela care va merge a doua zi să-i spargă lemnele primeşte 25 de mărci, nu stă pe gânduri. „În noaptea aceea mi-am păzit marfa şi mi-am propus să am suficienţi bani întotdeauna, astfel încât să nu fiu nevoit vreodată să dorm pe jos”, îşi aminteşte el. Sparge lemnele, deşi era pentru prima dată în viaţă când făcea asta.
„M-am dus la domnul respectiv şi i-am spus: «da, le sparg, dar arătaţi-mi cum»! Ce vreţi, nu mai spărsesem lemne şi nu aveam nici cea mai vagă idee ce trebuie să fac”. Aşa îşi recuperează banii. Mai face „incursiuni” tot „în scopuri de comerţ” şi în Ungaria sau Turcia.

MOMENTUL MINERVA

Ratează intrarea la facultate la Bucureşti, dar se angajează barman la Turnu-Severin. „Am învăţat cum se face şi asta”, se amuză acum managerul Hafele. Intră, în anul următor la facultate la Timişoara, dar „trecutul” nu-i da pace. Ca să facă rost de bani de buzunar, înfiinţează Minerva (zeiţa înţelepciunii la vechii romani – n.red.), o afacere cu accesorii pentru mobilă şi feronerie. Ideea îi venise după ce lucrase part-time, timp de câteva luni, la o fabrică de mobilă din Timişoara, post pe care îl primise prin intermediul unei organizaţii studenţeşti – AIESEC (potrivit statutului, AIESEC este o organizaţie independentă, nonprofit, condusă de studenţi sau proaspăt absovenţi ai unei instituţii de învăţământ superior; membrii organizaţiei sunt interesaţi de leadership şi management – n. red.). Era în 1997. Face livrări, folosindu-se de mijloacele de transport în comun, dar, pentru mai multă viteză şi pentru a creşte volumul, închiriază un Golf de la o mătuşă. Face accident cu maşina, care este reparată, dar rămâne cu o hibă – nu poate da cu spatele. „Tot timpul trebuia să fiu atent cum merg. Pentru că, dacă nu puteam ieşi altfel, trebuia să o împing. Octombrie ’97 –octombrie ’98, am circulat cu o maşină fără marşarier”, se amuză Toader. „Am fost un student cu media 8 – nici chiulangiu, nici repetent. Dar nu şcoala îţi dă viitorul, şcoala îţi acompaniază viitorul. Toată informaţia din cărţi are valoare în momentul în care se leagă de experienţă”, declară el .

„Ovito, aşa cum îi spunem noi lui Ovidiu Toader, era, aşa, o chestie de 1,90, 100 de kilograme, cu pleata până la umeri”, rememorează vremurile AIESEC Răzvan Ogîrcin, „veteran” al organizaţiei. „Eu fac parte din generaţia zero, care a înfiinţat organizaţia. În fiecare an recrutam studenţii din ani mai mici, oameni care nu erau cu capul în cutie. Adică nici din ăia care stăteau numai la facultate, nici din ăia care stăteau numai la bar”, explică Ogîrcin. Iar ceea ce a remarcat la Ovito era că „niciodată nu era într-o fază de blazare, el întotdeauna spunea «păi, cum ştim că nu se poate, dacă nu încercăm?»”. „Clar, nouă AIESEC-ul ne-a dat tupeul antreprenorial, că putem face ceva pe cont propriu”, mai comentează Răzvan Ogîrcin.

De altfel, în 1998, antreprenorul deschide primul magazin al Minervei, într-un subsol de 40 de metri pătraţi, acesta fiind primul său showroom, pentru ca, în 1999, să se extindă şi în Arad şi Oradea. Devine cel mai mare distribuitor al Franke, liderul mondial în producţia de sisteme pentru bucătărie şi, alături de acest partener, firma sa creşte ca în poveşti – între 300% şi 1.000% pe an.

CRIZA CA OPORTUNITATE

În 2008, aproape jumătate din clienţi dispar. „În 2008, am reuşit să încheiem anul cu o cifră de afaceri de 5,5 milioane de euro. În 2009, aveam doar 3,5 milioane. Problemele le-am sesizat din primele luni, dar nu am avut cum să evit prăbuşirea”, spune Toader. Ca să poată să-şi crească afacerea, se hotărăşte să... o vândă. Aflase că Hafele voia să intre pe piaţă şi se hotărâse să le ofere Minerva drept canal de dezvoltare. „Când am mers la Hafele să le ofer compania, s-au uitat miraţi la mine – «ce îţi putem oferi noi, că tu îi ştii pe toţi»!” De aici am concluzionat eu că nu e important pe cine ştii, ci e important cine te ştie pe tine!”, spune Toader.

„Vânzarea a fost, pentru mine, o modalitate de dezvoltare. Am căutat să marchez profitul, nu să ies din companie”, explică Toader. Prin urmare, în urma tranzacţiei, Ovidiu Toader îşi păstrează un pachet minoritar şi preia conducerea business-ului. „Şi ei voiau să dezvolte ceea ce cumpărau şi aveau nevoie de cineva care putea să facă asta. Dacă eu ziceam că nu vreau, preţul scădea”, spune Toader.

Nu vrea să intre în detalii privind valoarea tranzacţiei şi cât a încasat, singura informaţie fiind aceea că Hafele a investit trei milioane de euro, suma fiind alocată atât pentru plata preţului, cât şi pentru stocuri, reamenajarea showroomurilor şi rebrandingul noii firme.

„Mie îmi place genul de business în care sunt implicat. Hafele este condusă, practic, de directorii generali din fiecare ţară. Avem mână liberă. Dacă eu consider necesar, de mâine pot să mă apuc să vând lustre sau pahare de sticlă. Dacă văd o oportunitate şi pot să punctez, este foarte bine venit”, explică omul de afaceri.

VREMURI TULBURI

Hafele România a încheiat anul 2013 cu o cifră de afaceri de 5,7 milioane. Practic, am ajuns la cifra de afaceri din 2008 şi suntem profitabili. Toader spune că nu poate face previziuni pentru anul în curs, dar că ar merge pe o creştere de 15%, ce ar urma să vină din creşterea numărului de
clienţi şi din diversificarea gamei de produse oferite clienţilor. „Vrem să ne creştem numărul de clienţi şi, pentru asta, plănuim să atragem clienţi din rândul arhitecţilor, al designerilor, dar şi din piaţa de «do it yourself»”, explică managerul proprietar al Hafele. „De la o zi la alta apar tot felul de situaţii. Bani blocaţi, clienţi ce nu mai cumpără sau cumpără mai puţin”, descrie el problemele cu care se confruntă. În schimb, a ales să aplice o strategie care l-a ajutat să cunoască mai bine nevoile şi să le ofere valoare clienţilor, astfel încât acum firma are o disponibilitate mare a produselor oferite şi poate asigura şi proximitatea. „În proporţie de 99,9%, livrăm la timp produsele promise”, mai spune Toader.

Zicerea lui preferată îi aparţine lui Steve Jobs. „Nu poţi lega punctele decât dacă priveşti înapoi. Trebuie să nu te îndoieşti că punctele alea se vor uni cumva în viitor.” 

Şi da, este de părere că toate se leagă în viaţă.


 

MINERVA, ÎN MAI MULTE VARIANTE

 

După ce, aşa cum spune, a avut „multe, multe tentative de business” şi a făcut „o groază” de lucruri între 2005 şi 2008, Ovidiu Toader este în prezent acţionar la două Minerve.

MINERVA 1. Minerva Com continuă să existe în Republica Moldova, unde are un partener local. Firma de acolo vinde electrocasnice.

MINERVA 2. Este firma care gestionează proprietăţile imobiliare pe care le deţine Toader – clădirea în care se găseşte showroomul din Timişoara şi cel din Bucureşti, plus alte imobile.

Vezi mai multe articole din categoria: Antreprenoriat & Intraprenoriat
Articolul urmator

Leul în vară