ului..dib)
Am venit la Iași, sub „imperiul“ unei știri aparent banale că „orașul are cea mai modernă pistă de aeroport din țară“. Ei, și? O pistă e doar o pistă, mi-am zis... Asta până m-am întâlnit cu Ionuț Zlate, de la Daris, Marius Alexa de la Arhipelago, apoi cu Dan Zaharia, de la Extind, cu Daniel Buleu de la Embarcadero, cu Iulian Mangalagiu de la Ceramica-Brikston, apoi cu alți și alți ieșeni. Am aflat că există o petiție on-line și chiar un site dedicat, numit chiar așa, „Ieșenii vor aeroport“, iar „Aeroport internațional la Iași“ a fost al treilea punct al manifestului oamenilor de afaceri către noile autorități, la electoralele din 2012. „Pentru că Iașul (sic, n-ai ce-i face, dacă ești la Roma...) are nevoie de o legătură rapidă și directă cu Europa. Pentru că zeci de mii de ieșeni muncesc în străinătate“, sintetiza manifestul. Așa am descoperit că pista ieșenilor e mai mult decât o fâșie de beton, pe care acum pot să aterizeze/decoleze Airbus-uri și Boeing-uri mari. Într-un oraș unde zidurile groase povestesc istorie, unde bătrâna Golie domină şi acum oraşul, acest aerodrom solid, lung de 2,4 km, trebuie să vorbească despre prezent, dar mai ales de viitorul apropiat (măcar vreo 24 de ani?). Iar acum, la Iași, când vine vorba de pistă și aeroport, orice discuție decolează, dintr-odată, altfel.
„Noi aici suntem oarecum izolați de Vest, nu avem căi rapide de legătură cu Ardealul și apoi cu Europa. Așa, având un aeroport internațional, nu mai trebuie să le explicăm partenerilor noștri cum se ajunge la Iași și ce este Iașiul“, sintetizează Iulian Mangalagiu, directorul general al Ceramica Iași, frustrările și speranțele oamenilor de afaceri de aici.
GREAUA REINVENTARE
Probabil că aeroportul a făcut geografia mai ușoară în negocierea dintre fondurile Advent International și ADM Capital, prin care primul a vândul pachetul de 85% din acțiunile Ceramica, pe care îl deținea din 2007. Ori, când un fond de investiții pariază în continuare pe tine, e clar că se poate vorbi de un viitor. În ultimii ani, vechea fabrică ieșeană a ieși pe piață cu un brand nou de produse, Brikston, care a adus-o pe locul al doilea în piața de cărămizi din România, având o prezență activă și în Republica Moldova și Ucraina. Iar aceasta, fără să fie în zona produselor ieftine, ci mai degrabă mediu spre ridicat – cum ține să precizeze directorul Mangalagiu, pentru a întări calitatea produselor făcute aici.
Este unul dintre puținele cazuri de reinventare din ceea ce a fost odată istoria industrială a Iașiului. Greu, ieșenii și-au dat seama că piesa industriei grele nu se mai joacă. Unde sunt Nicolina și Fortus? (imaginați-vă tunete și fulgere pe fundalul acestui apus de soare al anilor `90 și 2000!). Cu ultimele rămășițe (sintagmă care nu se mai poate aplica la Nicolina, spre exemplu), Combinatul de Utilaj Greu (Fortus) a încercat recent să capete statutul de societate strategică de importanță națională, pentru că a rămas singura şi ultima unitate reprezentativă din România care dispune de capacităţi de fabricaţie pentru execuţia utilajelor, subansamblurilor şi pieselor de schimb pentru industriile de bază ale economiei naţionale. Pe piața externă, combinatul poate furniza echipamente pentru exploatările petroliere şi miniere submarine sau pentru transportul magistral al fluidelor energetice, cum ar fi conductele South Stream şi Siberia – Pacific... Guvernul a transmis că nu are aceeași viziune (gândiți-vă doar la sintagma „economie națională“), așa că vânzarea la licitație a activelor falitului colos continuă. Din păcate pentru el, Fortus nu e Antibiotice, fabrica de medicamente, preluată de stat, tocmai pentru rolul său strategic pe o piață foarte sensibilă, care a reuşit, în ciuda crizei, să fie prima companie din Iaşi care a trecut de pragul de 100 de milioane de euro, cifră de afaceri.
La Metalurgica, devenită apoi Tepro, acum Mittal, afacerea cu țevile nu se mai sudează ca „înainte“. La Tehnoton, Gloria nu mai cântă la radio, dar se caută noi posturi pentru continuarea emisiei (cum ar fi mașini de gătit ori corpuri de iluminat cu LED).
Aproape în mod natural, industria textilă locală nu mai are succesul de casă de altădată, dar tradiția ține să se joace până la ultimul act – în mod paradoxal, deși celebrul combinat de fribre sintetice a ieșit din scenă, la Universitatea Tehnică Asachi mai ființează singura facultate de textile și pielărie din țară. Poate pregătește absolvenți pentru noua tinerețe a lohn-ului în Iaşi, căci sunt multe companii de textile delocalizate care se mută înapoi în Moldova.
UNDE E POVESTEA?
Vorbim de chinuri ale tranziției suferite de toate fostele mari centre industriale ale țării, dar, la Iași, agonia parcă s-a prelungit mai mult, găsindu-se cu greu acel ceva de pus în loc. Paradoxal, locurile care ne-au dat mari povestitori n-au mai găsit atât de repede arta de a pune un nou prezent pe hârtie, rămânând într-o sală de așteptare, o sală a pașilor literalmente pierduți. Răstimp în care alții nu au așteptat. E drept că Iașiul nu are poziția unică a Timișoarei, și poate nici magnetismul vestic al Clujului, ca să pomenim doar singurele orașe care pot fi considerate de calibrul Iașiului. Dar, negrăbindu-se să pună punctul pe i (care, oricum, lipsea), Iașiului îi rămâne să se lupte acum, spre exemplu, cu Bacăul pentru a ajunge la statutul de cel mai mare aeroport al Moldovei.
Din fericire, începe să bată o altă stare de spirit pe colinele Iașiului.
"NOI AICI SUNTEM OARECUM IZOLAȚI DE VEST, NU AVEM CĂI RAPIDE DE LEGĂTURĂ CU ARDEALUL ȘI APOI CU EUROPA. AȘA, AVÂND UN AEROPORT INTERNAȚIONAL, NU MAI TREBUIE SĂ LE EXPLICĂM PARTENERILOR NOȘTRI CUM SE AJUNGE LA IAȘI ȘI CE ESTE IAȘIUL.
IAȘUL ARE NEVOIE DE O LEGĂTURĂ RAPIDĂ ȘI DIRECTĂ CU EUROPA. PENTRU CĂ ZECI DE MII DE IEȘENI MUNCESC ÎN STRĂINĂTATE, SINTETIZA MANIFESTUL LOCUITORILOR ORAȘULUI PENTRU UN AEROPORT INTERNAȚIONAL LA IAȘI."
IULIAN MANGALAGIU
Articol scris de Anca Doicin, redactor Sef Business Days Magazine
Face parte din generaţia de jurnalişti care îşi găsea subiectele pe teren. De altfel, nici acum, Anca spune că nu reuşeşte să scrie un articol din birou, cu o singură sursă. Are peste 18 ani de experienţă de presă, preponderent în media de business, dar şi legal. A făcut şi presă de cotidian – Bursă, şi săptămânal – Capital, de revista – Money Express, dar şi on-line – Avocatură.com. În perioada în care Anca a coordonat această publicaţie, a dezvoltat şi coordonat o echipa de 13 jurnalişti din ţară, Avocatură.com fiind singură ce reuşea să treacă de graniţele Capitalei. A fost implicată în proiecte, ce, la timpul lor, erau considerate inovative, cum au fost Capital Top 300 sau Capital Top 100 companii. La finele anului trecut, a fost coordonatorul echipei ce a realizat şi publicat primul număr în limba română al revistei Intelligent Life – o franciză aparţinând grupului The Economist. Nu crede în puterea inspiraţională a motto-urilor, ci în puterea comunicării.
Descarcă Revista Business Days 3 ( http://businessdaysmagazine.instapage.com ) pentru a citi și restul articolelor.