„De ce aţi întârziat?“, sunt luată la rost imediat cum ajung în biroul de la etajul opt al unei clădiri de birouri din Pipera. „Mda, o să le spun să pună nişte semne, să ştie omul pe unde să o ia... Ne-am mutat aici de curând însă şi nu am apucat“, se corectează şi întinde mâna să salute. Un landlord care stă cu chirie, mă mir. „Pâi, noi nu ne construim birouri pentru noi, nu suntem chiar atât de mari încât să...“, se apară Ion Sturza, fost premier al Republicii Moldova, fost consul onorific al Kazahstanului, unul dintre oamenii-cheie, aşa cum l-a numit presa timpului, în tranzacţia prin care grupul Rompetrol a fost vândut către compania kazaha KazMunaiGaz. „Nu suntem mari, dar suntem inovativi!“, se amuză Sturza.
Şi, deşi în faţa mea stă un fin cunoscător al istoriei, un adevărat analist politic - nu de puţine ori Ion Sturza a fost solicitat de trusturi importante din presa străină să comenteze acţiunile preşedintelui rus Vladimir Putin, de pildă, un fost director general al unui important grup petrolier, descendentul unei familii de domnitori moldoveni, preşedinte acum al unui fond de investiţii -, dialogul decurge natural, presărat pe ici, pe colo, cu americanisme - view, summit, technologies, wrong - sau regionalisme.
Angajaţii săi sunt „copii“, care „cântă şi joacă baschet pe culoare“, crede cu putere „în întâlnirile accidentale din care se nasc ideile“, de altfel, pe unul dintre directorii săi, de nici 25 de ani, l-a cunoscut tocmai într-o astfel de „întâlnire accidentală“, ştie să râdă şi vorbeşte în pilde, cu miez, şi nu pe vârful limbii, are opinii ferme, pe care le susţine cu înflăcărare, şi rareori ratează vreo ocazie să cocheteze pe tema vârstei sale (54 de ani). „La summitul Google de la care tocmai m-am întors, de departe, eu eram cel mai bătrân de acolo. Jumătate din terminologia folosită nici nu o înţelegeam. În schimb, când eu treceam la alte lucruri care contează pentru un om - istorie, filosofie -, stateau ei cu gurile căscate şi nu înţelegeau de unde ştiu ce ştiu! Pâi, cum să nu ştiu, când eu am experienţă, câţi ani aveţi voi de viaţă“, comentează Sturza.
„La Cluj se poate face un centru tehnologic. Eu am o ambiţie - le-am spus-o inclusiv autorităţilor. Creăm condiţii pentru ca la Cluj să vină nu companii care fac outsourcing, care pun primitiv coduri, call-centeruri sau mai ştiu eu ce, ci companii din cercetare-dezvoltare. Toţi rezidentii noştri sunt companii care creează produse cu valoarea adaugată. Toţi“, mai subliniază el. Dintre ei, Siemens, care tocmai a anunţat ca închiriază 3.000 de metri patraţi în parcul tehnologic al lui Sturza, sau Spherik Accelerator, un accelerator de start-up-uri, fondat tot de Sturza.
UN PARIU CÂŞTIGAT
Aşa cum spune antreprenorul cu sânge albastru, prima parte a investiţiei, în valoare de 10 milioane de euro, a fost făcută speculativ. „A fost doar o nebunie a noastră. Trebuia demonstrat. Cine putea crede că totul va fi gata în jumătate de an şi că va fi şi închiriat! Am mers la risc din banii fondului, pentru a demonstra că se poate“, spune preşedintele fondului Fribourg Capital. Practic, din banii investiţi a fost realizată toată infrastructura, deci etapele următoare de dezvoltare vor fi mai puţin costisitoare, şi au fost reconvertite clădirile istorice ce au apartinut vechii fabrici de mobilă Libertatea. „Au fost proiectate în timpul perioadei interbelice şi sunt de o frumuseţe rară. Combinaţia aceea între cărămidă şi instalaţiile noi, moderne, inginereşti. Nu este un spaţiu de birouri depersonalizat...“, insistă Sturza. Cum de s-a întâmplat ca o fostă fabrică de mobilă să devină parc tehnologic?
DESPRE O OPORTUNITATE 
Desigur, nu este o practică rară, ba, dimpotrivă, este destul de încetăţenită, ca un dezvoltator să cumpere un activ, sa îl dărâme - parţial sau total - şi să construiască ceva pe spaţiul astfel eliberat. Sturza spune însă că nu acesta a fost motivul pentru care a achizitionat fabrica. „În primul rând, a fost o oportunitate. O oportunitate de a prelua un activ care parea interesant din punctul de vedere al exploatării lui iniţiale - fabrica de mobila Libertatea. Care, până la urmă, s-a dovedit total în afara businessului şi ca dotare tehnică, şi ca piaţă de desfacere. Cel puţin la dimensiunile alea. Decizia a fost să relocăm fabrica, împreună cu câţiva angajaţi de acolo, care vor continua să producă mobilă, dar la alte dimensiuni. Era absolut neraţional să foloseşti câteva zeci de mii de metri pătraţi de hale pentru a produce, vreo 40.000 de metri pătraţi de teren în scopuri industriale într-o zonă în care noi am considerat că ar fi bine să o reconvertim într-o zonă de afaceri a Clujului“, susţine el.
Decizia a fost luată pe loc, dupa achiziţie, fără vreun plan iniţial, insistă omul de afaceri. „Fabrica era in piaţă, pentru ca foştii acţionari aveau anumite probleme de a o dezvolta. Nu aveam un plan foarte conturat atunci când am preluat fabrica: că vom face mobilă, că vom face altceva. Dar, luând în considerare Clujul, al doilea oraş ca mărime din România, oraş industrial, oraş universitar, de outsourcing de IT... Am analizat experienţa unor alte oraşe de genul acesta - Brno în Cehia; Cracovia în Polonia - şi de acolo m-am inspirat în a crea un parc tehnologic la Cluj, care s-ar suprapune cu profilul oraşului. Au fost şi alte idei exotice despre ce să facem acolo, plecând de la un parc logistic şi terminând cu o piaţă. Asta ca să vă daţi seama că oamenii în fanteziile lor sunt... atunci eu am oprit fanteziile şi am spus: « Nu, acolo o să facem un parc tehnologic»“, încheie Sturza.
„METODA SCAUNULUI“
Şi Sturza este de părere că nu îţi poţi atinge obiectivele dacă nu le poți vizualiza. Prin urmare, povesteşte el, felul în care arată parcul tehnologic de la Cluj a fost proiectat în timpul unei plimbări alături de un... scaun. „Mi-am luat scaunul şi am început să mă plimb. Mă uitam, mă aşezam şi mă mai uitam din nou. Îmi închipuiam unde o să fie fereastra şi ce o să se vadă prin ea, ce aş vreau eu să vad dacă aş avea un birou acolo. Am umblat cu scaunul prin toate halele, să vad care este view-ul“, povesteşte omul de afaceri. „Asta este teoria mea - teoria scaunului, daca vreţi. Trebuie să îţi vizualizezi visul“, completează el. Cel mai mândru este Sturza de faptul că proprietatea din Cluj respectă denumirea de „parc“. „Acolo, cuvantul-cheie este «parc». Avem 1,5 ha de spaţii verzi, unde noi creăm ecosistemul, inclusiv prin aceea că am fondat acceleratorul de start-up-uri Spherik, prin care încurajăm, inclusiv prin preţuri preferentiale, românii să vină în parc. Avem deja câţiva candidaţi. Asta, împreună cu parteneriatul cu Universitatea din Cluj, creează ecosistemul. Oamenii trebuie să circule permanent, trebuie să se întâlnească, să aibă loc acele întâlniri accidentale din care se nasc ideile. Acesta a fost unul dintre lucrurile care i-a impresionat pe cei de la Siemens atunci când ne-au vizitat. Siemens este o companie care nu ia decizii întâmplătoare. După luni de audit, au luat decizia să vina la noi. Asta ne-a validat şi nouă conceptul“, spune antreprenorul cu sânge albastru. Sturza povesteşte că la concursul pentru desemnarea celui care să deseneze conceptul, mai toţi participanţii au venit cu ideea de a construi turnuri, în ipoteza în care trebuie valorificat cât mai bine spaţiul existent. „Au calculat ceva de genul ai patru hectare, poţi să faci... Şi mi-au trântit nişte turnuri. Wrong! Dacă ai fi în centrul Parisului, da, dar totuşi suntem lângă gară, la Cluj. Au câştigat cei de la Chapman&Taylor, pentru că ei au înţeles conceptul de parc - spaţii deschise, aerisit...“, se revoltă Sturza.
Ce au găsit companiile mari la Parcul Tehnologic Libertatea? Sturza spune că atuurile au fost spaţiile, care, în afara respectării standardului de calitate, clasa A, sunt atipice ca dimensiuni, dotate cu o infrastructură sofisticată, destinată preponderent companiilor din IT sau din cercetare-dezvoltare - curenţi slabi, climatizare, dimensionare diferită a spaţiilor, atât de înălţime, lăţime, cât şi de suprafaţă pe etaj, accesul - pe de-o parte facilitat şi, pe de alta, securizat, spaţii comune, restaurante cu terasă, gradină, lac, sală de sport, terenuri de sport, piste de bicicletă.
„Iarăşi, unii o să spună că pentru Cluj a fost o exagerare, dar aceste detalii au facut ca, în doar cateva luni, să avem şi construcţia, şi chiriaşii. A fost punctul nostru de diferenţiere“, arată Sturza. Acum, LTPC are opt chiriaşi -Halcyon Mobile, Recall, La Casa, Makronetz, Ecuson Studio, Spherik Accelerator, Tulemod şi Siemens.
LTPC, FAZA A DOUA
Nici nu s-a terminat bine prima etapă, că Liberty Technology Park de la Cluj intră într-o nouă etapă de dezvoltare. Astfel, până la sfârşitul anului vor mai fi gata încă 13.000 de metri pătraţi, în clădiri ce vor fi reabilitate. „Demarăm lucrările pentru că avem deja precontract pentru 3.500 de metri pătraţi pe nivel. Aşa ceva în România nu există. Sunt multe companii care îşi doresc să-i aibă pe toţi angajaţii sub acelaşi acoperiş, pe un etaj, sub ochi. Toţi construiesc în sus. Dar, iarăşi, noi avem alt concept“, spune Sturza. „Sunt multe cerinţe care deja sunt realitate la noi şi care ne diferentiază de restul construcţiilor. Calitatea birourilor, energetic trebuie să fie de categoria A, plus că proiectul trebuie să fie construit cu responsabilitate socială - să fie construit corect, în apropiere de transport, să aibă locuri de recreere, locuri cu dus pentru biciclete, pentru fumatori - spaţiile destinate acestui scop trebuie să fie cu aer cald, să nu îngheţe oamenii la fumat afară“, completează omul de afaceri.
Astfel, din câte descrie Sturza, până la sfarşitul anului vor fi gata anvelopa, partea de instalaţii şi parterul. Restul va fi dezvoltat în sistem custom-made. „De aici înainte, ce se face, se face la cererea chiriaşului, inclusiv dotările tehnice. Chiar dacă noi am avut cele mai bune echipamente, am avut companii cu un anumit tipic, care doresc ca dotările să fie exclusiv de la X producător. Vor fi cerinţe de fit-out - mobilă, climatizare, curenţi electrici, birouri, configurare. Ceea ce este migălos, dar şi costisitor. Parţial vor fi realizate din banii noştri, parţial vor fi suportate şi de către clienţi“, mai spune el. Dar nu are nicio îndoială că sfârşitul anului 2014 îi va prinde noile clădiri pline de chiriaşi.
A treia etapă, ce prevede construirea de pavilioane individuale pentru companii, ar urma să intre în execuţie în viitor. „Nu o văd în următorii doi-trei ani. O vom pune în aplicare dacă conceptul va lua amploare. Vor fi un fel de vile, pe modelul existent în Silicon Valley“, precizează Sturza.
BE LOCAL, THINK BIG
Fostul premier spune că, până la construirea de clădiri noi, va insista pe dezvoltarea acceleratorului de afaceri, în dezvoltarea căruia colaborează cu universiţătile din Cluj, cu Banca Transilvania şi cu firma de audit şi consultanţă din Big Four KPMG, totul dublat de un „import“ de expertiză şi mentorat din State. „Pentru noi e foarte important ca star-up-urile care îşi vor începe viaţa în accelerator să aibă de la cine învăţa, să crească natural. Suntem pe cale de a semna parteneriate cu acceleratoare din Silicon Valley, inclusiv cu cele afiliate cu Standfordul... pentru că, să toci aşa, bani, câteva luni doar pentru a-i ţine în accelerator, pentru ca, după aceea, să nu le dai o perspectivă a ceea ce e mai bun... La ultima mea vizită în SUA, am discutat cu preşedinţi de corporaţii din State, chiar şi cu Safra Catz, CEO la Oracle, sau cu Ben Hororowitz, marele VC din Silicon Valley, care sunt interesaţi la nivel personal de aşa ceva. Asta e ideea, ca aceşti copii care vin să aibă o perspectivă. Pentru că, până la urmă, în ce constă fenomenul Silicon Valley - acolo se întâlnesc ideile cu banii. Realizarea ideilor poate fi oriunde în lume. Doar că ideea trebuie să se întâlnescă cu banii. Ideea mea e ca în Europa şi în România e foarte puţin venture capital şi foarte puţină expertiză. Şi atunci, mă duc în State. Le deschid copiilor ăstora lumea“, spune Sturza.
DESPRE CLUJ
Preşedintele Fribourg Capital are şi o recomandare de făcut pentru oraşul în care şi-a realizat investiţia. Astfel, Sturza spune că, pentru a se dezvolta durabil, Clujul are nevoie să se reorienteze. „Trebuie spus că ori Clujul se mişcă către produse cu valoare adaugată, ori moare ca centru IT, pentru că outsourcingul se duce către Vietnam. Un programator bunicel costă la Cluj 70.000 de dolari pe an, în Vietnam - 7.000. No way. Trebuie să le mulţumim tuturor celor de acum, pentru că ei au antrenat programatori, pentru că au creat premisele pentru o nouă etapă. Dar ea trebuie să vina. Bine, încă mai e loc, pentru că acelaşi programator costă în State 200.000 de dolari. Dar, pe termen lung, trebuie produse cu valoarea adaugată“, mai explică el.
În ceea ce îl priveşte, spune că, pentru moment, îi este „mega de ajuns“ proiectul din zona Gării. „Per total, la Cluj vom investi 27-30 de milioane. Nu e mare treaba. Dar, ia gândiţi-vă cum ar fi fost aceleaşi milioane, trântite în centrul oraşului, şi făcută o clădire obişnuită de birouri. Noi am reuşit să facem ceva. Deja sunt puse anunţuri, în care se spune nu zona Gării, ci zona Liberty Park. Pâi, e ceva. Clujul e megadinamic, are multe investiţii, chestii, dar pentru noi... bine, dacă vor aparea alte oportunităţi, noi nu ne vom da la o parte“, conchide Sturza.
Despre Sturza 
- Este născut în mai, 1960, la Parjolteni, Călăraşi, Republica Moldova..
- Este absolvent al Facultăţii de Economie din cadrul Universităţii de Stat „V.I.Lenin“ din Chişinău.
- A ocupat diferite funcţii în domeniul relaţiilor economice şi culturale externe.
- A lucrat ca referent în cadrul „Asociaţiei de Prietenie cu Ţările Străine“.
- A contribuit la înfiinţarea Asociaţiei de Comerţ Exterior „Moldex“, de pe lângă guvernul de la Chişinău.
- A ocupat, rând pe rând, funcţiile de viceprim-ministru, ministru al economiei în Guvernul Ciubuc (în 1998) şi prim-ministru (februarie 1999). După ce este demis de Parlamentul de la Chişinău, Sturza părăseşte viaţa politică şi se dedică exclusiv afacerilor, de atunci începând colaborarea cu grupul Rompetrol.
Sturz-isme
- Banii sunt un instrument de a fi ocupat. Nu un scop în sine.
- Nu crea valori pentru generaţiile viitoare. Creează valoare, valorific-o, că de aia e valoare, şi treci la alta.
- Nu te căsători cu afacerea. Afacerea e afacere, şi atât.
- Ce leadership? Hai s-o spunem pe româneşte - şef de turmă!
Business-urile lui Sturza
A intrat în afaceri încă înainte de a intra în politică. După ce misiunea sa de prim-ministru s-a încheiat, s-a reîntors la afaceri.
INCON. Primele businessuri de care este legat numele lui Sturza sunt cele derulate prin grupul Incon, fondat în 1991. Grupul de firme a devenit, în scurt timp, unul dintre cele mai importante grupuri industrial-financiare din Republica Moldova.
FINCOMBANK. De numele lui Sturza se leagă şi fondarea acestei bănci, pe care, pentru o perioadă de timp, a şi condus-o. În FinCom se pare că a fost şi este în continuare acţionar şi fiul fostului preşedinte Vladimir Voronin, Oleg Voronin. „Ar fi naiv să spun că nu este favorizat. Dar succesul lui nu se datorează doar faptului că poartă numele Voronin“, spunea Sturza într-un interviu.
ROMPETROL. Sturza a fost directorul general adjunct al grupului Rompetrol. La acea vreme, Rompetrol reunea 40 de firme, cu activităţi în 13 state, cele mai importante operaţiuni fiind localizate în România şi Franţa.
Sturza a jucat un rol-cheie în vânzarea Rompetrol către KazMunaiGaz, el fiind cel care, se pare, a condus negocierile.
FRIBOURG CAPITAL. Este un fond de investiţii controlat de omul de afaceri. Fribourg este, printre altele, proprietar al „mallului online“ Elefant, al agenţiei de monitorizare şi optimizarea SEO Monitor şi al Parcului Tehnologic Libertatea de la Cluj. Întrebat la cât estimează valoarea portofoliului Fribourg, Sturza spunea că ar fi în jurul a 100 de milioane, dar că valoarea adevarată nu se poate afla decât în urma unui exit, la care spune că se gândeşte.
„Anul acesta şi în umătorii doi-trei ani vor fi exituri parţiale, în sensul în care suntem în discuţii cu mai mulţi potenţiali investitori interesaţi de domeniul online. Anul acesta, cred că vom atrage un partener la Elefant, de pildă. Peste patru, cinci ani, da, o să facem şi exit. Dar, până acolo, mai sunt multe de făcut, ca să îţi maximizezi afacerea. Şi acum, dacă aş vinde, mi-aş obţine de cateva ori banii investiţi. Dar aici e ca la jackpot - ori îţi iei de cel puţin 10 ori banii, ori nu“, a comentat Sturza.
Articol scris de Anca Doicin, redactor Şef Business Days Magazine
Face parte din generaţia de jurnalişti care îşi găsea subiectele pe teren. De altfel, nici acum, Anca spune că nu reuşeşte să scrie un articol din birou, cu o singură sursă. Are peste 18 ani de experienţă de presă, preponderent în media de business, dar şi legal. A făcut şi presă de cotidian – Bursă, şi săptămânal – Capital, de revista – Money Express, dar şi on-line – Avocatură.com. În perioada în care Anca a coordonat această publicaţie, a dezvoltat şi coordonat o echipa de 13 jurnalişti din ţară, Avocatură.com fiind singură ce reuşea să treacă de graniţele Capitalei. A fost implicată în proiecte, ce, la timpul lor, erau considerate inovative, cum au fost Capital Top 300 sau Capital Top 100 companii. La finele anului trecut, a fost coordonatorul echipei ce a realizat şi publicat primul număr în limba română al revistei Intelligent Life – o franciză aparţinând grupului The Economist. Nu crede în puterea inspiraţională a motto-urilor, ci în puterea comunicării.
Descarcă Revista Business Days 2 ( http://bit.ly/BDMnr2 ) pentru a citi și restul articolelor.