
Majoritatea oamenilor pun propriul interes pe primul plan !
Este firesc să fie așa.
Cu cât urcăm însă mai sus în ierarhiile organizaționale, acest firesc începe să pălească.
Liderii ar trebui să fie animați de viziune mai mult decât de salariu sau interese poziționale.
Până ajung la o astfel de etică profesională, trec însă printr-o serie de încercări, iar cea mai mare dintre toate este provocarea ego-ului.
Am să ilustrez cu o poveste cam.... adevărată:
Într-o companie vine un trainer și le cere managerilor să își definească rolurile metaforice.
Managerul general zice: Eu sunt generalul, pentru că îmi conduc trupele spre victorie.
Managerul de producție zice: Eu sunt grădinarul pentru că îngrijesc plantele până ajung la maturitate.
Managerul de achiziții zice: Eu sunt pompierul pentru că de fiecare dată când apare un conflict între colegii mei intervin și îi liniștesc.
In pauza de cafea, managerul de producție se apropie de trainer și îi șoptește amical: Ceea ce nu ți-a spus managerul de achiziții este faptul că întotdeauna umblă cu chibrituri în buzunar...
;)
Pompierul din poveste are nevoie să își justifice existența și metoda de lucru. Nu este nevoie de un pompier dacă nu există nici un incendiu.
De aceea, ca să își justifice rolul, pompierul nostru va declanșa câte un incendiu din când în când, iar munca sa va fi pusă în valoare.
Cine câștigă ?
Pe termen scurt, pompierul...
Pe termen lung, evident, nimeni.
Dorința de a îți justifica rolul construind contexte artificiale în care poziția ta să aibă cât mai mult sens, e o mare prostie.
E o prostie pentru că îi împiedică pe cei care fac asta să evolueze în zonele în care chiar au nevoie să crească.
E o prostie pentru că îi împiedică și pe alții, chemați să performeze în acele domenii, să se afirme în locul celor care își țin loocul călduț...
În sfârșit, e oprostie pentru că întreaga organizație ar putea crește mai repede și mai bine fără astfel de jocuri politice...
Am cunoscut în cursurile și sesiunile de consultanță pe care le-am ținut mai mule tipuri de culturi organizaționale.
Unele sunt pline de pompieri, altele și-au făcut cu mare grijă instructajul PSI
(Prevenirea si Stingerea Incendiilor) și au redus la minim departamentul de pompieri...
Tu in ce fel de cultura actionezi ?
Ca să răspunzi la întrebarea asta, cel mai bun prim pas ar fi să te cauți prin
buzunare....
Eu când am făcut asta prima dată, am găsit niște chibrituri.
Inspirație !
Andy Szekely
autor, speaker, fondator Bootcamp University