În înţelepciunea orientală, îndemnul din titlu s-ar putea traduce prin sintagma: „Cine nu poate zâmbi, să nu îşi deschidă magazin!“. Acest lucru nu se referă doar la faptul că proprietarul ursuz al unui magazin şi-ar influenţa negativ clienţii, ci se referă şi la esenţa sufletească a unei astfel de persoane. Astfel, se spune despre un om care nu poate zâmbi că „nu este bun“ nici cu sine însuşi, pentru că nu este împăcat, şi, în plus, este extrem de nemulţumit şi neliniştit în sinea sa. De aceea, având un astfel de comportament, nu te poţi dezvolta independent şi nu poţi avea succes, indiferent de domeniul în care lucrezi.
Zâmbetul este cea mai utilizată expresie facială şi, în acelaşi timp, şi cel mai uşor de recunoscut. Poate că o să fii puţin surprins dacă o să afli că zambetul îşi are originea în gesturile de ameninţare, evoluând apoi în gestul de dezvelire a dinţilor şi în ranjetul de frică. Evoluţia ranjetului datorat fricii spre zâmbetul de astăzi ne indică faptul că „homo sapiens“ modern are tendinţa de a se comporta prietenos şi de a comunica.
Diferitele tipuri de zâmbete ocupă o paletă foarte largă, de la mişcări abia vizibile ale muşchilor gurii până la zâmbetul deschis şi de la zâmbetul dezarmant până la rânjetul prostesc. Un zâmbet sincer arată o emoţie pură, în timp ce unul fals pare să sugereze un sentiment pozitiv, pe când, în realitate, nu este cazul. Iar un zâmbet sincer diferă de unul fals în câteva feluri: zâmbetul adevărat implică o contracţie a muşchilor circulari din jurul ochilor, care ridică obrajii, astfel încât apar ridurile de la coada ochilor. În cazul unui zâmbet normal, muşchii râsului trag colţurile gurii spre lateral şi puţin în sus.
Un zâmbet natural durează mai mult decât unul fals, iar la realizarea sa participă atât muşchii obrajilor, cât şi cei ai ochilor. Conform rezultatelor cercetărilor în domeniu, de cele mai multe ori, zâmbetul fals este asimetric, utilizând doar o parte a gurii, şi este lipsit de mişcarea muşchilor ochilor. Dacă zâmbetul fals vrea să exprime senzaţia de fericire, atunci, mimica este lipsită de antrenarea muşchilor ochilor.
Spre deosebire de rânjet, în cazul zâmbetului, dinţii sunt dezveliţi, această afişare a „armelor“ oferind posibilitatea celuilalt să perceapă corect situaţia, transmiţănd mesajul că acestea nu vor fi folosite. Dacă ne referim la societatea umană, rolul zâmbetului este acela de a linişti. Chiar când folosim cuvinte neplăcute, dacă le însoţim de zâmbet, pot acţiona dezarmant, datorita transparenţei şi franchetei. Importanţa deosebită a zâmbetului este determinată şi de faptul că acesta poate fi perceput de la mare distanţă (90 de metri), înaintea celorlalte forme de expresii ale mimicii fetei, datorită energiei pozitive pe care o emană.
În cazul unui zâmbet „fabricat“, de regulă, colţurile gurii nu sunt ridicate, buzele sunt drepte şi lipite, iar muşchiul bărbiei împinge buza inferioară a gurii înainte, demascând caracterul voit şi negativ al acestei expresii faciale. Deseori, acest tip de zâmbet dispare tot atât de repede pe cât apare, simularea sa fiind extrem de evidentă. Spre deosebire de zâmbetul normal, când se zâmbeşte „pe sub mustaţă“, buzele sunt relativ tensionate şi rămân lipite. Tensiunea afişată de acest tip de zâmbet poate să semnifice fie o atenţie sporită, fie stăpânirea de sine.
Dacă zâmbim depreciativ, colţurile gurii sunt trase puţin în jos, indicând, în acelaşi timp, acord şi dezacord. Astfel se zâmbeşte în cazul umorului negru sau când cineva este nevoit să renunţe la ceva, cu ciudă. Acest tip de zâmbet este afişat de o persoană ironică, blazată, de cel care se consideră atotştiutor şi de cel care se bucură de paguba sau de necazul altora. În cazul zâmbetului strâmb, un colţ al gurii este tras în sus, iar celălalt în jos, fiind expresia existenţei unui conflict interior, părerea adevărata despre partenerul de discuţie fiind ascunsă în spatele unei amabilităţi fabricate.
Acestea sunt o mică parte dintre tipurile de zâmbet pe care le putem întâlni în viața de zi cu zi, la serviciu, în relaţiile de afaceri, negocieri sau în relaţii personale. Ca o exemplificare a importanţei pe care trebuie să o acordăm zâmbetului în activitatea noastră zilnică, poţi gândi un concurs gen „You never know how far a smile can take you!“. Astfel, fiecare dintre angajaţii companiei tale poate trimite o fotografie cu cel mai reuşit zâmbet al său pentru a participa la un astfel de concurs.
Te invit să faci un mic experiment: zâmbeşte unei persoane cu care ai avut o discuţie nu prea confortabilă. Vei vedea că impresia ta este ca nu poţi zâmbi sau că ai cel mult o grimasă. Dacă vei menţine această grimasă pe faţă timp de 20 de secunde, vei fi plăcut surprins să simţi cum „rânjetul“ se va modifica brusc şi se va trasforma într-un zâmbet „uşor forţat“, apoi într-un zâmbet adevărat! Aceasta este forţa naturii umane! Zâmbeşte!
Dr. Mihaela Stroe (www.mihaelastroe.ro, www.mihaelastroe.com) este specialist în comunicare nonverbală, speaker, coach, autor și antreprenor. Deține titlul de doctor în sociologie (specializare comunicare nonverbală în contextul interviului de recrutare pentru poziții de middle & top management) și este reprezentantul pentru Europa al lui Joe Navarro, criminal profiler și unul dintre fondatorii diviziei de Analiză Comportamentală din cadrul FBI.
Este creatoarea „Nonverbal Magazine“ (www.nonverbal-magazine.com), publicație online dedicată inteligenței nonverbale și a creat o metodă simplă în trei pași pentru dezvoltarea acestei abilități esențiale supraviețuirii în secolul al XXI-lea, numită „ABC-ul Inteligenței Nonverbale“ (poți afla mai multe aici www.nonverbal-academy.com).
Descarcă Revista Business Days 2 ( http://bit.ly/BDMnr2 ) pentru a citi și restul articolelor.