Nu poți spune ca nu exista daca nu vezi, și-or fi spus primii englezi condamnați, acum 200 și ceva de ani, sa stabileasca o colonie penala undeva departe, departe. Așa au ajuns in locul care avea sa se cheme Sydney, zicandu-și australieni. Urmașii lor traiesc azi intr-o țara prospera (in care, apropo, mulți ar vrea sa fie condamnați sa traiasca), dar in care tot nu s-a descoperit tot ce exista și... se poate taxa.
„Nu poți taxa ce nu poți vedea” e subtitlul misterios al raportului parlamentar „Corporate tax avoidance” /„evitarea plații taxelor de catre companii”, dupa o formula imprumutata de la un universitar din Sydney. (Ca sa fie clar, ”you cannot tax what you cannot see”, deci nu e vorba despre maynot). Hotarat lucru, australienilor le place misterul, dar și pragmatismul e o trasatura nativa. ”E greu sa definești ce este tax avoidance. Oricum, chiar și fara sa-l definim, poate fi identificat, masurat sau sa i se gaseasca o soluție (addressed)”- arata parlamentarii.
Așa ca pleaca la descoperirea și supunerea noului continent fiscal fara frica. „Cand ne-am intalnit in prima ședința din Sydney, am știut ca o sa avem de-a face cu o chestiune complexa. Dar dupa ce greii din tehnologie – Apple, Google, Microsoft – au aparut in fața Comisiei, ne este acum foarte-foarte clar cat de simple sunt principiile minimizarii fiscale” (In raport, noul continent fiscal e cartografiat cand avoidance, cand minimisation).
Pleaca la lupta hotarați, cheama la ordine Fiscul (ATO), multinaționalele, iși iau aliați din randul universitarilor, dar și din oastea... bisericii.
Uniting Church, a treia comunitate creștina ca marime din Australia, iși aduce prinosul prin sinodul din statele Victoria și Tasmania și divizia sa de Justiție sociala (din cadrul JIM – Justice and International Mission). Iar cu Sinodul nu te joci, pentru ca „riscul de tax avoidance in randul multinaționalelor crește odata cu numarul tot mai mare de subsidiare din jurisdicții secrete, duplicarea virtuala a afacerilor din țara pentru mutarea profiturilor in jurisdicții cu impozite mici, nedeclararea veniturilor, taxare arbitrara via instrumente/entitați hibride, folosirea in mod abuziv a tratatelor (de evitare a dublei impuneri), instrainarea de intangibile la prețuri care nu respecta principiul valorii de piața, incarcarea cu datorii a filialelor din Australia și alte structuri fiscale inovative”...
Ce spuneți de așa predici? (OK, poate secrecy juridictions, aka paradisuri fiscale). Poate ca auzind de biserica, sinod, v-ați și gandit la niște barbi sfatoase, dar... aici nu e vorba de barbi. E vorba despre oameni pregatiți, stapani pe ceea ce spun și transmit, pentru ca altfel nu pot fi convingatori in fața sutelor de mii de credincioși, care, intamplator, sunt și contribuabili (sau invers).
„Trebuie sa știe toata lumea ca acolo unde o corporație poate sa intre intr-o structura de tax-avoidance fara sa primeasca un raspuns pe masura, de fapt, ii incurajam și pe alții sa aiba același comportament, ducand la pierderi și mai mari de venituri din taxe”, propovaduiesc predicatorii-fiscaliști.
Cand un astfel de mesaj ajunge la popor, politicienii nu iși prea permit sa intoarca obrazul, pardon, urechea.
O combinație istorica: 5-10-15
Referirea la acest mic detaliu tasmanian mi s-a parut o introducere buna pentru a reține un moment istoric. Pe 5-10-15, OCDE a lansat cele 15 masuri care compun pachetul BEPS – Base Erosion and Profit Shifting /erodarea bazei de impozitare și mutarea profiturilor).
BEPS este pentru companii in materie de fiscalitate ceea ce este protocolul de la Kyoto in materie de protecția mediului. Dupa cum știți, acordul global din 1997, reinnoit in mai multe randuri, pleaca de la doua premise – incalzirea globala e un fenomen real și e cauzat de emisiile de CO2 din industrie și transporturi. In cazul BEPS, premisele sunt – e un fenomen real ca statele pierd bani (merg pe deficite) din erodarea bazei de impozitare a grupurilor de companii (in special multinaționale) și acest fenomen e cauzat de tranzacțiile intragrup desfașurate la nivel global. Sigur, nu poți sa renunți la tranzacțiile intragrup, așa cum nu poți sa renunți la industrie, transporturi etc. Dar, in ciuda costurilor (și ce costuri!!!), s-au putut impune mai multe filtre la coșurile fabricilor și la țevile de eșapament? De ce sa nu se poata impune filtre și acelor tranzacții care sunt facute doar cu scopul evitarii plații taxelor*, tranzacții care nu au substanța economica și/sau nu au prețurile (prețurile de transfer, cum se numesc) la nivelul pieței. Cam asta e filosofia BEPS!
Poți sa crezi sau nu ca industria/transporturile sunt cauza alarmantei incalziri globale. Dar, pana una-alta, calota glaciara se topește. Poți sa crezi sau nu ca tranzacțiile intragrup sunt cauza creșterii alarmante a deficitelor bugetare. Dar, pana una-alta, baza de impozitare se erodeaz
Și-n cazul protecției mediului, și-n cazul fiscalitații, problema a ajuns pana la un nivel in care devine una politica și reclama sacrificarea unor interese private pentru apararea unui interes comun.
Nu conteaza de unde ești: grup sa fii și „beneficiezi“ de prezumția de... vinovație!
Nu ma voi feri sa pomenesc cuvinte istorice, cu gandul la schimbarile care vor veni. Știu ca vor fi agnostici care vor spune – dar noi nu suntem in OCDE, ce treaba avem? Le zic sa deschida Noul Cod Fiscal, la epistola despre prețuri de transfer! Atenție ca se lasa deschisa calea oricaror actualizari cu linia, dar și spiritul OCDE. Atenție ca reglementarile aplicate grupurilor multinaționale automat trebuie sa se aplice și grupurilor naționale, chiar daca nu au tranzacții cu entitați din afara (pe principiul nediscriminarii intre originea capitalului). Asta inseamna ca, daca ești grup, automat vei fi suspectat ca folosești tranzacțiile intragrup pentru manipularea rezultatelor.
Unii agnostici vor spune ca degeaba s-a declanșat prigoana, companiile sunt dispuse in continuare sa-și asume riscuri și sa mearga mai departe.
Sigur, treaba cu asumarea riscurilor e frumoasa pentru latura aventuroasa, un haiducism de tip nou – lasa ca pastram noi banii, ca știm mai bine ce sa facem cu ei decat statul! Dar excesul de aventura poate dauna – intrebați-i pe cei de la VW! Gandiți-va ca, pana la urma, acest scandal, care deja se numește Dieselgate, e o problema fiscala, vorba unui oficial de la OCDE. Și, ma rog, daca mai poți ajunge la o ințelegere cu taxman, eventual pe motiv ca ești ”too big to fail”, ce te faci cu sinodul tasmanian? Daca nu mai intoarce celalalt obraz... aleluia business!
Nota: *elementele evidențiate in acest text sunt detaliate și explicate pe transferpricing.ro
Daca VW ar fi studiat jurisprudența!
in 1998, EPA dadea amenzi istorice pentru instalarea unor dispozitive care pacaleau testerele, beneficiari fiind șapte producatori de motoare Diesel, in frunte cu fanionul economiei naționale, Caterpillar. Iar la 15 ani distanța, din fondul creat dupa penalizarea celor șapte, se alocau 50.000 (cincizeci de mii) de dolari pentru acea cercetare care avea sa duca la actuala megaincriminare a VW. Inca o dovada ca, oricat de mare ai fi, din cand in cand e bine sa mai studiezi „jurisprudența”. Dar așa se-ntampla cu cine nu-și cunoaște istoria factorilor de risc.
De notat ca, și in materie fiscala, Caterpillar e un excelent material didactic (vezi studiul de caz pe transferpricing.ro), pentru ca poate inaugura una dintre cele mai mari penalizari in materie de BEPS pentru un grup industrial. Așa ca aviz amatorilor de istorie!
BEPS!, adica „BE Prepared to Switch!©” It’s a new word!
Pentru cei care simt nevoia unei concluzii tehnice și pentru a nu risca sa fim excomunicați din sinodul consultanților fiscali, venim și cu un decalog de buna purtare „BEPS/BE Prepared to Switch“:
1. Sa nu ai alte prețuri de transfer in afara de prețurile de piața!
2. Sa nu slujești scopului de tax avoidance intr-o tranzacție intragrup!
3. Sa nu iei in deșert cuvantul de ordine – „profitul se impoziteaza acolo unde se realizeaza!”
4. Ai dreptul la o zi de odihna, daca in celelalte șase verifici validitatea tranzacțiilor intragrup!
5. Cinstește pe compania-mama, dar adu-i aminte ca la tine vine inspectorul sa te-ntrebe de sanatate (adica tranzacțiile sa respecte riscurile și funcțiunile din cadrul grupului)!
6. Sa nu ucizi așteptarile comunitații de a primi ceva inapoi, mai ales daca afacerile iți merg bine!
7. Cu masura la imprumuturi intragrup, pentru ca repede vei fi luat la intrebari (cat e imprumutul, cat e dobanda?, care e oportunitatea?)
8. Sa nu furi din profit, prin achiziții la prețuri mai mari sau vanzari la prețuri mai mici decat piața!
9. Sa nu marturisești stramb inspectorului, cand ești bine pregatit și stapan pe situație (cand nu ești, oricum nu conteaza ce spui)!
10. Sa nu dorești sa fii in locul inspectorului tau, ca și el trebuie sa se conformeze noilor cerințe BEPS!
Și un amendament de ultima ora – sa nu mizezi pe mitul din piața ca „pe consumator nu-l intereseaza daca iți platești sau nu corect impozitele, daca poluezi mai mult sau mai puțin decat ceilalți!”. Din nou, atenție la evoluțiile și implicațiile cazului VW!
Articolul face parte din numarul 7 al revistei Business Days Magazine.
Business Days Magazine este un proiect editorial Business Days care are scopul de a promova cultura antreprenoriala sanatoasa in Romania.
Revista Business Days Magazine este o revista de tip glossy cu 72 de pagini, aparitie trimestriala, intr-un tiraj de 2.500 de exemplare, ce se distribuie gratuit catre participantii la evenimentele Business Days, parteneri, speakeri, potentiali parteneri, camere de comert bilaterale partenere, asociatii profesionale, scoli si universitati. Conform cercetarii efectuate revistele Business Days sunt citite de peste 90.000 de cititori.
Redactor Sef: Anca Doicin, E-mail