Managerul e la fel de bun ca echipa pe care o conduce

Managerul e la fel de bun ca echipa pe care o conduce

George era Sales Rep. Castiga frumusel si ii placea munca lui, dar de la o vreme simtea nevoia de mai mult. Adunase ceva experienta si se simtea pregatit sa treaca la o noua etapa in cariera, altfel risca sa intre in rutina si sa se plafoneze.

In fond, George stia foarte clar ce are de facut: avea un target, trebuia sa se intalneasca periodic cu clientii si sa-si vanda produsele cat putea de bine. Facea lucrurile astea de suficienta vreme cat sa-si fi creat o metoda proprie de lucru care stia ca functioneaza: isi organizase bine rutele, era eficient in acoperirea zonei desemnate, isi stia produsele si scriptul de vanzare. Singura dificultate era sa treaca peste zilele cand pur si simplu nu avea chef sa iasa din casa. Dar se urnea cum putea si, chiar daca pe la 11 si ceva, se apuca serios de treaba. Na, omul e om, nu e masina.

Plus ca munca asta, la firul ierbii, cum ii placea lui sa spuna, il facea sa vada lucrurile mult mai bine decat sefii lui, din birourile lor confortabile. Prin comparatie cu seful lui la care se raporta, lui George ii venea usor sa spuna: (1) Uite, eu as fi facut altfel aici. (2) Dincolo a gresit, nu a procedat corect. (3) In niciun caz nu vreau sa spuna asa oamenii despre mine. Era convins ca merita o promovare!

Din fericire, George are un angajator care isi sustine oamenii si le creeaza oportunitati, mai ales atunci cand le simte interesul si potentialul de crestere, asa ca n-a trebuit sa astepte prea mult. Au trecut deja 3 luni de cand a fost promovat ca Area Sales Manager.

Doar ca ceea ce parea atat de simplu pe vremea cand era Sales Rep nu mai e deloc asa din noua pozitie, iar omul nostru inca nu s-a dumirit cum si ce ar trebui sa faca. Doar credea ca stie. Acum, insa, in calitate de Area Sales Manager, are o echipa de 8 Repi si claritatea aceea cu care vedea lucrurile s-a naruit. Sau s-a transferat la subalternii lui.

Da, are un target ca ASM, doar ca acest target nu mai e doar target-ul lui, ci al tuturor oamenilor din subordine pe care el trebuie sa-i coordoneze si pentru care trebuie sa-si asume responsabilitatea. Parca era mai simplu cand totul depindea doar de el.

Acum paradoxal, desi manager, George se simte neputincios: atingerea obiectivelor de vanzare depind exclusiv de colegii lui. Si ce sa faca daca ei merg prost? Sa tipe la ei? Isi amintea ca lui nu ii placea cand se intampla asta. Sa ii lase in pace? O sa creada oamenii ca e moale si o sa isi piarda respectul fata de el. Si atunci, ce comportament sa adopte?

Apoi, mai este si povestea asta cu fluctuatia. Inainte nu avea astfel de griji. Acum, insa, da prost daca ii pleca oamenii si deja a plecat unul. Ce se va alege de echipa lui daca la fiecare 3 luni ii pleca un om? Ce va crede seful lui? Si, desi Dan a plecat de o luna, inca nu i-au gasit inlocuitor, a trebuit sa imparta zona lui cu 3 dintre colegi. Totul acum este amestecat si, daca ii mai pleaca un om, incepe sa semene cu un dezastru: adio, plan de vanzari! Adio, bonus! Era mai simplu ca agent si nu era luna in care sa nu isi faca numarul.

George conduce spre Cluj la intalnirea catre un client, drumul este lung dar el este napadit de ganduri... Acum ce urmeaza?

Gasim impreuna raspunsuri pentru George, dar si pentru fiecare dintre voi, la BD Leadership Bootcamp.

Sorin Faur este mentor la BD Leadership BootCamp, unde susține modulul de leadership, comunicare si managementul echipei.

Vezi mai multe articole din categoria: Leadership