Imi pare rau, dar nu se poate!

Imi pare rau, dar nu se poate!

De mai bine de 3 luni, Mihai si echipa lui plecau de la birou obositi, in fiecare seara dupa ora 8. Erau aceiasi 7 oameni de acum 2 ani, de cand pornise compania, si incercau din greu sa tina pasul cu volumul tot mai mare de munca. Era limpede pentru toata lumea ca nu mai puteau sa faca fata in ritmul asta si cerusera aprobarea sa angajeze inca 3 persoane de care aveau nevoie ca de aer. Conducerea ii refuzase si le recomandase sa gaseasca mai degraba metode care sa le eficientizeze munca, decat colegi noi.

Mihai era liderul echipei, muncea cot la cot cu oamenii lui si stia exact cat efort faceau cu totii in fiecare zi si cata nevoie era de resurse. Compania crestea, la fel si volumul de crestere, deci cu siguranta banii nu erau neaparat o problema. Si atunci, de ce nu se luau masuri? De ce nu facea nimeni nimic ca lucrurile sa mearga mai bine? Nu stia cat vor mai rezista ritmul asta, asa ca se hotari sa faca ceva.

In dimineata aia, la fel ca in fiecare zi, Mihai ajunge primul la birou, dar in loc sa se apuce sa scrie mailul cu distributia sarcinilor catre colegii lui, si-a deschis agenda si a inceput sa scrie febril, pagina dupa pagina.

Absorbit de misiunea pe care si-o asumase, nici nu si-a observat colegii cand au intrat in birou, mirati ca nu-si primisera taskurile zilnice, ca de obicei. I-a luat pe toti si i-a scos la cafea, la parterul cladirii in care compania isi avea birourile si le-a explicat ce plan facuse: lucrase toata dimineata la o propunere argumentata pe care avea de gand sa o transmita conducerii organizatiei, prin intermediul sefului lor direct. In fond, cine putea sa stie mai bine decat el, care lucra in fiecare zi asa, la firul ierbii, care sunt problemele si cata nevoie era de cei trei oameni in plus. Nu doar ca i-ar fi ajutat pe cei din departament sa-si faca treaba mai bine, ci chiar ar fi putut sa preia clienti noi pentru companie si sa ajute businessul sa creasca.

Optimismul lui i-a contaminat si pe colegi, care nu doar ca l-au incurajat sa mearga cu propunerea la seful direct, ci au venit chiar cu sugestii despre cum putea sa imbunatateasca si mai mult strategia care avea sa ajunga pe masa managementului. Cu toate planurile si ideile adunate, Mihai l-a abordat apoi pe Catalin, seful direct, si i-a spus ca activitatea nu mai poate continua asa. Au neaparat nevoie de automatizarea procesului de introducere si analiza data clienti, iar pentru asta are nevoie ca solutia propusa de el si de colegii lui sa fie prezentata de Catalin conducerii companiei care sa o bugeteze si sa o aprobe cat mai repede. Era spre binele tuturor.

Catalin i-a promis ca o sa-i prezinte propunerea la urmatoarea intalnire, peste 3 zile. Mihai era multumit ca seful il sustine si ca va face tot posibilul ca propunerea lui sa fie aprobata si bugetata. Scrisese toate argumentele posibile ca sa justifice nevoia solutiei de automatizare, asat ca era foarte optimist. A transmis starea de bine si colegilor, care parca au gasit resurse sa lucreze mai cu spor in zilele urmatoare.

Pana cand, intors de la sedinta conducerii, Catalin il cheama pe Mihai in birou.

- Mihai, propunerea ta a fost respinsa. Nu a fost clar pentru conducere ce castiga compania in cazul in care implementeaza o astfel de solutie si care sunt pierderile in cazul in care nu o face. Mai mult, sunt bugetate deja 2 proiecte mari de investitii care pun presiune pe resursele companiei. Imi pare rau. Hai sa vedem care vor fi prioritatile strategice la urmatoarea rectificare bugetara si sa revenim atunci cu o propunere imbunatatita.”

Un lider are nevoie sa stie cum sa pozitioneze corect, argumentat nevoile echipei in organizatie ca sa obtina resursele necesare. Tu cum faci asta pentru echipa ta?

Adi Ploscaru este mentor la BD Leadership Bootcamp, unde susține modulul de planificare strategica si gestionarea resurselor.

Vezi mai multe articole din categoria: Leadership
Etichete: Resurse Companie Echipa