Agenda leaderului | O metodă excelentă de a păstra angajații

Agenda leaderului | O metodă excelentă de a păstra angajații

Am cunoscut cu ani în urmă un om important. Era de tipul celor care strâng deopotrivă mulți admiratori și detractori. Cu cât devenea mai important, cu atât creșteau ambele armate de fani pasionați și de critici neiertători. Foarte straniu era că, în general, ambele tabere aveau dreptate.

Acel om era un lider cu multe calități pe care știa să le folosească și cu multe defecte pe care nu știa să și le țină în frîu. Calitățile l-au ajutat să ajungă foarte, foarte sus. Dar defectele l-au tras înapoi până jos. Ok, ideea este că în niciun caz nu era genul de om căruia nu ai ce să îi reproșezi, dar mereu aveai ceva de învățat de la el.

Capabil, sclipitor, cu mare mobilitate și responsabilitate, liderul avea în subordine mulți oameni cu aspirații diferite, interese divergente. În plus, era nevoit în multe cazuri să atragă angajați de la concurență. Era des în situația de a fi nevoit să împartă resurse limitate unor middle-manageri cu aspirații multe. Ca orice general manager, de altfel. Cum găsea el soluții, ce oferea, cum negocia?

Metoda lui de lucru m-a pus mereu pe gânduri și m-am surprins de multe ori povestind altor manageri care aveau nevoie de o soluție asemănătoare sau măcar una care să îi inspire.

A spus odată unor apropiați că este ușor să fii manager când ai la îndemână resurse pe care să le oferi echipei tale. Dar când ai mai puține resurse decât ți-ar trebui ca să ții aproape toți generalii, atunci este realmente provocator.

Cum proceda? Când cineva din echipa lui avea nevoie de resurse suplimentare pentru un proiect, sau când trebuia să caute mijloace să convingă pe altcineva să nu plece la concurență, ori când negocia să aducă un om de la compania adversă în echipa sa, avea următoarea metodă de acțiune: invita pe celălalt la o discuție în birou, scotea o agendă specială și un stilou – „lucrurile foarte importante trebuie scrise de mână”, spunea el. Pregătit să noteze, își privea interlocutorul în ochi și întreba: „ce îți dorești?”

Confruntați direct cu întrebarea, oamenii reacționau diferit. Unii, mai timizi, dădeau înapoi și solicitau nimicuri. Alții plusau și cereau o listă de avantaje. Ei bine, este o lecție de învățat din ceea reacția lui în fața celor care cereau mult. Asculta cu mare atenție și nota cu liniuță de la capăt fiecare cerință cu toate detaliile necesare. Abia apoi spunea cam așa: ”uite, din lista asta, pot să garantez că te ajut să îți îndeplinesc atâtea puncte. La altele două îți garantez că fac tot posibilul să te ajut, dar nu promit că voi reuși. Dacă vrei, stabilim împreună un calendar și te țin la curent cu ce încerc omenește posibil să fac și să ți le îndeplinesc. Dar cred că pentru celelate puncte rămase pe listă, realist vorbind, nu te poate ajuta nimeni. Ce zici, batem palma?”

Nouă din zece intelocutori băteau palma. Apoi el nu făcea altceva decât să se țină de cuvânt și bifa pe caiet ce solicitări îndeplinise pentru fiecare.

Tu cum îți păstrezi angajații?

 

 

Vezi mai multe articole din categoria: Leadership