
A spune o poveste este o artă - o artă pe care puțini o stăpânesc. Nu toți avem acest talent, nu toți putem crea o lume în care ascultătorul să se regăsească, nu toți avem puterea de a-l ține atent pe cel căruia îi povestim...
Nimic mai fals! Toate afirmațiile de mai sus, sunt demonatate de o întâmplare pe care am trăit-o recent și pe care te invit să o citești cu mare atenție.
Era anul trecut, la sfârșitul lui septembrie. Mă aflam la Cluj-Napoca. Participam în calitate de speaker și moderator la cea de-a unsprezecea ediție a Business Days. Peste 1000 de oameni interesați de dezvoltarea lor personală și profesională așteptau cu nerăbdarea începerea workshopurilor celei de-a doua zi de conferință.
Imediat după masa de prânz, in jurul cafelei aburinde, stăteam la o masă de bar alături de Marius Cazacu și câțiva colegi evaluatori de la cluburile Toastmasters din România. Marius era imbrăcat într-un costum gri închis. Cravata albastră cu modele albe îi dădeau un aer șic. Din când în când, câteun participant se oprea brusc,admirându-i atent insigna de președinte al unui club Toastmasters.
- Urmează workshopurile! afirmă Marius uitându-se la mine în timp ce sorbea încă o gură de cafea!
- Da, mă duc spre sală peste 5 minute – am spus eu mândru de mine. Cum merg evaluările?
- Am avut o zi excelentă! Cred că am strâns cea mai bună echipă de evaluare de până acum!
Între timp, se apropie de noi Raluca Moisi. Era zâmbitoare si plină de entuziasm. O prindea bine noua culoare a părului - un roșcat rubiniu cu aspect satinat.
- Am văzut că vei fi alături de Mihaela Tatu și Andy Szekely la “Arta povestirii în afaceri”.
- Da! am afirmat eu,umflându-mă în pene...
- Despre ce va vorbi Andy?
- Mai ții minte cei 5C pe care i-am învățat la Speaker Elite? Ei bine, Andy va demonstra astăzi că oricine poate crea o poveste folosindu-se de 5 elemente simple.
Nici nu am am terminat bine de zis și o mână puternică mă prinde de braț. Era Mihaela:
- Hai, Călin! Începem în 10 minute!
Sala era deja plină de participanți care așteptau cu nerăbdare workshopul. Privirea mi s-a intersectat cu cea a lui Andy. M-am dus direct spre el, l-am salutat și mândru de mine, i-am spus:
- Mi-am pregătit scriptul de moderare. Voi fi super-tare!
S-a uitat calm la mine cu un surâs discret și mi-a spus câteva cuvinte pe care le voi ține minte toată viața. Mi-a spus ceva, care instant mi s-a pirogravat direct pe creier:
- Adu-ți aminte că este în primul rând vorba despre ei și apoi despre tine!
Pus pe gânduri de mesajului său, am rămas visător pe scenă cu microfonul în mână. Momentul de introspecție mi-a fost tulburat de o voce plăcută, cu o dicție perfectă și sonoră ca de radio:
- Călinu meu... începem?
Era Mihaela. I-am răspuns destul de lent printr-un gest afirmativ.
M-am pozitionat pe scenă și am începutaltfel decât mi-am propus, mult mai altfel decât o făceam de obicei. Vorbeam despre oameni, vorbeam despre lucruri și intâmplări comune celor din audiență, dialogam cu ei.
În minteîmi rula ca un virus acea expresie care nu-mi mai dădea pace: “Este în primul rând vorbadespre ei, nu despre mine!”
După ce am făcut introducerea temei, l-am invitat pe Andy pe scenă. Cu toate că știam cei 5C, mi i-am notat pe un carton:
1. Primul C vine de la CONTEXT. O poveste începe cu elementele de identificare a contextului. Ele definesc unde și când are loc acțiunea.
2. Cel de-al doilea C vine de la CARACTERE. După ce ai zugrăvit contextul, următorul pas îl reprezintă prezentarea personajelor, caracterele. Merită însistat pe zugrăvirea lor cu atenție, pe atribute care să le facă memorabile.
3. Mare parte din emoția transmisă de poveste se bazează pe CONVERSAȚIA ce are loc între personaje. Dialogul crează dramatism și generează reacții afective.
4. La un moment dat apare în poveste și CĂLĂUZA. El este un mentor care îl ajută pe erou să facă o schimbare majoră în felul său de fi și de a acționa.
5. Pe parcursul povestiriii sau la final merită subliniată CHEIA povestirii sau mesajul cheie. Acesta este de obicei structurat sub forma unei fraze memorabile ușor de reținut și care are o conotație puternică.
Odată ce Andy a terminat, am invitat-o pe scenă folosind cei 5C pe Dorotheea Petre - cea mai bună actriţă a anului 2007 - carene-a împărtășit din experiența ei cinematografică. Apoi a urmat Mihaela Tatu, care a subliniat cât de important este să fii tu – să fii autentic atunci când te afli pe scenă.
După ce am luat câteva întrebări din sală, am recapitulat tot ceea ce se întâmplase în acel workshop, care s-ar putea să fi schimbat și alte vieți.
La final, m-am dus încet spre mijlocul scenei și cu vocea tremurândă am spus:
- Astăzi am văzut că arta povestirii se poate învăța. Am aflat că nu e atât de complicat să legăm cuvintele între ele - atâta timp cât suntem autentici;am simțit că fiecare dintre noi putem crea o lume în care ascultătorul să se regăsească și fiecare dintre noi avem puterea de a-l ține atent pe cel căruia îi povestim. Iar una dintre modalități este folosirea celor 5C.
Vocea îmi era din ce in ce mai răgușită de emoție, gâtul din ce în ce mai uscat și parcă o lacrimă îmi umezea colțul ochiului . Cu toate astea am concluzionat:
- Iar cel mai important lucru pentru a construi o poveste memorabilă este să avem încontinuu în minte faptul că nu e vorba despre noi, ci despre cei care ne ascultă!
Articol scris de Călin Iepure