Când eram mică, obişnuiam să capăt recompense pentru lucrul bine făcut. Bunica mea mă lăsa în fiecare dimineaţă la grădiniţă cu un mesaj foarte clar: dacă vei fi cuminte azi la grădi, când vin după tine te duc la o îngheţată. Acel “dacă” era semnul că existau anumite aşteptări de la mine, iar recompensa trebuia să fie cu adevărat meritată.
Lucrurile au rămas neschimbate şi pe măsură ce am crescut. ”Dacă” obţii media peste 9,50, mergi în tabară, “dacă” treci examenele, ai bani de buzunar. Iar lucrurile luaseră şi o faţă “oficială”. Acum nu mai era doar familia care să mă condiţioneze, întreg sistemul de învăţământ susţinea campania de motivare (de exemplu, o medie bună obţinută îţi facilita accesul într-o tabără la Costineşti pe timpul verii).
Nu e nimic neobişnuit, sunt sigură. Cu toţii aţi trecut prin asta. Niciodată, se pare, nu suntem prea bătrâni pentru a nu avea un “dacă” în faţa unei recompense. Lucrurile continuă la fel şi atunci când eşti angajat.
Dar până unde funcţionează, cu adevărat, motivaţia extrinsecă? Companiile din domeniile în care bătălia pe resursa umană este foarte strânsă au fost nevoite să-şi pună această întrebare. În cazul Clujului, de cele mai multe ori, vorbim despre companiile din zona IT. Sunt şi primele care au acceptat că trebuie să schimbe regulile jocului pentru a avea angajaţii pe care şi-i doresc.
Cel mai important, s-a schimbat momentul în care se “oferă” motivaţia. La angajare, candidatului i se oferă un pachet mai mult decât generos de beneficii, pentru a demonstra abia apoi că îl merită. Chiar şi angajatorii recunosc că acel pachet este un “must” pentru a face faţă concurenţei. Dacă vrei să ai un om bun, fiecare trebuie să caute acel “ceva” în plus, care să facă diferenţa şi să convingă potenţialul angajat că merită să accepte schimbarea.
Apare, însă, al doilea pas pe care companiile din IT trebuie să-l gestioneze. Fidelizarea angajatului care, având din start recompensa asigurată, va trebui să rămână la fel de motivat şi implicat. Toate discuţiile avute de mine cu angajaţii din domeniul IT mi-au demonstrat că pachetul de beneficii nu se află în primele trei locuri într-un top al motivaţiei lor de a rămâne într-o companie.
Aici intervine arta angajatorului şi a consultantului cu care lucrează de a dezvolta motivaţia intrinsecă. Angajaţii îşi doresc să se dezvolte pe toate palierele, atât din punct de vedere profesional, cât şi ca personalitate. Dincolo de salariu şi alte beneficii, angajaţii pun din ce în ce mai mult accent pe plus valoarea pe care o capătă ei, ca indivizi, într-o companie.
Strategiile sunt complexe şi individualizate. Arta consultantului este de a le dezvolta. Însă sunt pregătite firmele clujene din IT pentru un angajament pe termen lung? Răspunsul e la fiecare dintre ele.
Despre autor: Delia Beatrice Oprean
Unele pasiuni le purtăm în noi până când, la un moment dat, erup și ne schimbă viața radical. Este cazul Deliei Beatrice Oprean, care, având o carieră universitară solidă și un background economic, și-a descoperit pasiunea pentru coaching. După un training intensiv de trei ani, susținut de Alain Cardon, Delia Beatrice Oprean a decis să se orienteze spre coaching, un domeniu care abia prinde rădăcini în România. Au urmat mai multe stagii care i-au sedimentat abilitățile în domeniu, după care și provocarea de a ajuta câteva companii de IT să găsească soluțiile la problemele interne cu care se confruntau, dar și să contribuie la îmbunătățirea performanței angajaților.
În prezent, Delia Beatrice Oprean îmbină cu succes cariera în învățământul superior cu cea de coach, fiind lector al Universității „Bogdan Vodă” din Cluj-Napoca, unde le predă masteranzilor cursul “Training și coaching”. Restul timpului și-l ocupă cu elaborarea tehnicilor de dezvoltare personală, managementul conflictelor și al timpului, comunicare organizațională, public speaking etc. Nu uită, însă, de proiectele sale de suflet; pregătește o serie de traininguri speciale de comunicare pentru copiii de la orfelinatul din Dumbrava, județul Cluj.