„Zduuuf” ! Un muncitor tocmai da de pamant cu o foaie mare de sticla. Nu, nu i-a scapat. A facut-o inadins. Cu mult simt de raspundere, inca. Iar directorul priveste senin toata scena. „Ridic-o, Marinica, si pune-o la loc!”. Marinica se opinteste si ia sticla de pe jos, pentru ca, apoi, sa o aseze neglijent in rand cu celelalte exemplare identice pe ceva ce aduce foarte bine cu un rastel. Intreaga. Ca si cum scena de mai devreme nu a avut loc. „Tehnologie!”, se mandreste Valeriu Cirpanu, proprietarul Lipoplast. Ba, mai mult, angajatul este obligat sa faca astfel de teste o data la nu stiu cate foi „tratate” la „x” temperatura, racite rapid si scaldate in multa apa, actiuni realizate cu noua tehnologie – o masina cat o camera. Şi, daca se intampla vreodata ca sticla sa se sparga, atunci, cioburile trebuie masurate, ca nu cumva sa fie prea mari sau prea mici, caz in care trebuie „ajustata” tehnologia. Un altfel de „joc” cu margelele de sticla.
REFLEXII. Pentru Valeriu Cirpanu, superstitia batraneasca, potrivit careia sufletul salasluieste in oglinda, a avut un dram de adevar. Caci sticla-oglinda l-a urmarit cu reflexiile ei aproape toata viata.
Este medic oftalmolog si proprietarul unei clinici de oftalmologie. Spune ca a adus prima platforma chirurgicala la clinica de oftalmologie din Timisoara, pe care si-au facut mana atat el, cat si alti 20 de chirurgi. De altfel, fara sa cunoastem „detaliul”, la intrarea in fabrica, portarul ne intrebase daca mergem la „domnu‘ doctor”, apelativ cu care i se adreseaza mai toti angajatii.
Totodata, orientarea catre sticla a fost cea care l-a consacrat ca businessman si tot specializarea catre sticla a fost cea care l-a individualizat pe piata tamplariei termoizolante.
Totul a inceput cu o expozitie de ferestre in Germania, vazuta „absolut din intamplare”, cum noteaza.
„Atunci, pe loc, m-am gandit ca s-ar putea sa fie nevoie ca, la noi, in Romania, sa schimbam toate ferestrele. Ştiam foarte bine ca majoritatea se plangea ca nu sunt bine izolate, ca nu sunt rezistente si asa mai departe”, isi incepe el povestea.
Şi, atunci, „mi s-a parut interesanta ideea de a face tamplarie termoizolanta”. Asta se intampla in 1993, iar prima fereastra a iesit de pe o „banda” de productie achizitionata la mana a doua, in 1994. Investitia initiala a fost de 15.000 de marci, aport de capital al partenerului german pe care il atrasese in business. „Am inceput cu un partener german. De fapt, un roman care traia in Germania. Intre timp, acesta s-a retras din firma, si acum am un partener roman. Dar, la momentul acela, prezenta lui a reprezentat un avantaj imens. Asta pentru ca, in 1994, societatile mixte erau scutite pentru cinci ani de taxe. A fost, poate, cea mai grozava actiune a guvernului, care ne-a ajutat sa ne capitalizam. Pentru noi, pentru Lipoplast, acea lege a fost esentiala”, arata acum, la peste 20 de ani distanta, Valeriu Cirpanu.
Doar ca, vreme de sase luni in cap, cum isi aminteste cu precizie Cirpanu, nu a putut sa vanda nicio fereastra. „Aveam un pager si activam chiar aici, pe Calea Şagului, in spatiul asta, unde inchiriasem 300 de metri in spate”, povesteste el. „Peste tot, pe la toti potentialii clienti, la contact era dat telefonul de acasa, insa. Si, atunci, veneam aici, unde stateam cateva ore, dupa care fugeam acasa si ii sunam pe cei care ma cautasera pe pager”, spune. Doar ca avea sa constate ca toata lumea voia ferestre de aluminiu, nu PVC, cum producea el. Dezghetul pietei a venit dupa o oferta „promotionala” pe care a facut-o unui client.
„Voia doua ferestre de aluminiu. Eu i-am spus ca una i-o voi face asa cum doreste, doar ca sa ma lase ca pe cea de-a doua sa i-o fac eu cum cred ca e mai bine si ca nici macar nu e nevoie sa mi-o plateasca. Şi s-a vazut diferenta: usa mea normala, pe cealalta condens”, noteaza Cirpanu.
LUPTE „INTRINSECI”. Urmeaza, evident, ajustarile de rigoare si lupta pentru calitate, plus investitiile. De la 20 de termopane pe schimb, acum, Lipoplast produce 1.000 pe schimb si vinde de sase-sapte milioane de euro pe an. Au invatat, evident, lovindu-se cu capul, direct, caci Lipoplast a fost primul producator roman de tamplarie PVC. „Mi-aduc aminte cum tocmai terminasem de incarcat un camion cu sticla pentru un client din Braila, si, la primul viraj, imediat cum a iesit din curtea noastra, toata sticla s-a facut cioburi. Asa am invatat tehnicile de ambalare si transport. Dar ne-a costat”, subliniaza Cirpanu.
La tot procesul de invatare s-a adaugat si piata puternic concurentiala care s-a deschis ulterior, caci, asa cum spune Cirpanu, in orice garaj exista un producator de termopane. Nu se punea accent pe investitii si calitate.
„Peste 10 ani ne-am batut pe o piata cu produse cu cel putin 10-15% mai ieftine ca ale noastre. Dupa 20 de ani insa, nu pot decat sa constat ca politica noastra, de a miza pe calitate, a fost cea buna. Cam 70% din productie merge la export si stam pe active de 10 milioane de euro, asta in vreme ce multi din piata au dat faliment”, declara Cirpanu.
De altfel, si alti jucatori din piata vorbesc despre disparitia a 80% din cele 6.800 de firme active in perioada de glorie. Principalii jucatori care au mai ramas in viata pe aceasta piata sunt Teraplast, Gealan, Casa Noastra, Veka, Aplast, Amvic si, evident, Lipoplast.
Orientarea catre sticla a contribuit si ea la diferentiere. „Pe tamplarie era atat de mare concurenta ca nu prea aveai loc de ajustari. Loc de miscare era insa pe zona de sticla, care imi si placea... deci...“, pomeneste Cirpanu.
VIITORUL SIMPLU. Acum, Lipoplast se concentreaza pe productia unui produs ce indeplineste „caracteristicile unei ferestre ideale”, cum o denumeste Valeriu Cirpanu.
Practic, acesta va fi produsul pe care se bazeaza vanzarile Lipoplast pe anii ce vor veni.
De asemenea, Cirpanu lucreaza la punerea in functiune a unui utilaj pentru printare digitala cu culori ceramice direct pe sticla. „Calitatea sta in acuratetea printarii. Orice culoare este redata foarte fidel, foarte curat, ceea ce ne permite sa facem foarte multe, sa ne jucam cum vrem. La ora aceasta, am adus doua utilaje capabile de aceste performante. Este o noua investitie pe zona de sticla”, arata Cirpanu.
In plus, in planurile de viitor ale Lipoplast intra si participarea la trei dintre cele mai mari targuri de profil, pentru prima data in calitate de expozanti.
Cu alte cuvinte, cresterea businessului ar trebui sa vina din diversificarea categoriei de produse, dar si din cresterea numarului de clienti. Nimic fortat, totul natural. Transparent ca... sticla!
40.000 este suprafata de productie, din care 12.000 de hale. Activitatea de productie este structurata pe patru hale de productie – una produce rame PVC, una fabrica geamuri de termopan, una securizeaza sticla si alta infoliaza profilele de PVC.
Un business mai neobisnuit
Una dintre primele societati infiintate in Timisoara in 1990 a fost Temeco. Putini stiu, chiar si acum, ce inseamna Temeco – Technic Medical Consulting. Şi asta pentru ca afacerea a fost pusa la cale de medicul Valeriu Cirpanu, pilot de raliuri, si de copilotul sau, un politehnist, si acesta a fost primul nume care le-a venit in cap. „La mintea noastra de atunci, ne gandiseram sa prezentam lucrurile spectaculoase pe care le faceam si sa ne transformam pasiunea in business”, explica Cirpanu.
INTRAREA IN PIAŢA. Cirpanu povesteste ca primul „sediu” al Temeco a fost intr-un cort la marginea Timisoarei, pe un teren inchiriat. „Facusem un fel de instalatii din galerii de evacuare de Dacie. Lucrase copilotul meu vreo sase luni la ele si le-am expus in cort, ca sa aratam ce stim noi sa facem”, isi aminteste Valeriu Cirpanu. In scurt timp, aduna in jurul lor multi pasionati de masini si orientarea „businessului“ incepe sa prinda contur. Puteau face si tuning, puteau face si service. Incep sa se uite in cautarea unui partener si, fiind vorbitori de limba germana, mari iubitori de tehnica, ochii le cad pe Bosch. Incep demersurile pentru a semna cu nemtii. Ajung chiar la compania-mama din Germania, dar nu trec testul. „Am mers noi in Germania si ne-am oferit sa le vindem produsele. Dar am fost luati la intrebari – ce cifra de afaceri avem, ce experienta in business... Pana la urma, am fost trimisi la cel mai mare dealer al lor din Austria. Şi, prin acesta, am inceput sa vindem si noi la Timisoara Bosch”, isi aminteste Cirpanu.
CREŞTEREA. Primul import de piese auto Bosch din Romania este realizat de Temeco in 1993, pentru ca, doar trei ani mai tarziu, compania sa devina primul service Bosch din Romania. Deja, Temeco avea un sediu si garaje, depasind cu brio statutul „artizanal” de la inceput. Foarte repede, cum spune Cirpanu, numarul actionarilor la Temeco se inmulteste, de la doi, cati au fost initial, la zece. „Dupa acest prag, le-am spus si angajatilor, care vor, care doresc, sa ni se alature”, explica Cirpanu. In scurt timp, apare si o alta societate, Procar, la care Temeco este actionar majoritar, ce devine dealer regional Skoda.
- DUPA CRIZA. „Şi acum, Temeco este un service recunoscut si un dealer Bosch. Am construit si o retea de distributie, pe care criza a afectat-o puternic, dar mare parte din ea este in picioare”, spune Cirpanu. „Dezvoltarea permanenta se datoreaza faptului ca am incercat sa ne adaptam cat mai bine la cerintele clientilor. Ştim ca activam intr-un mediu concurential tot mai puternic, ca cerintele clientilor sunt tot mai complexe, motiv pentru care ne straduim sa le oferim clientilor nostri nu numai cele mai bune produse, ci, in special, serviciile potrivite nevoilor lor. De aceea, credem ca «Serviciul nostru este sa fim in serviciul tau!»”, se arata chiar pe site-ul companiei.
6 milioane de euro. Atat a realizat LipoPlast in 2014.
Mostenire de familie
Valeriu Cirpanu reprezinta deja a doua generatie de antreprenori, tatal sau, profesorul Florentin Cirpanu, fost director al Comtim, cel mai mare combinat de crestere a porcilor din Europa, fiind cel care, dupa pensionare, a inceput o afacere in agricultura, numita chiar AGROBANAT. Insa, la moartea acestuia, in 2009, Valeriu Cirpanu spune ca a mostenit si o expunere de 10 milioane de euro, bani luati cu imprumut de la banci.
ll FILE DE POVESTE. Imediat dupa pensionare, cel care spunea, intr-un interviu ZF, ca „in plin comunism a lucrat ca in capitalism”, decide sa infiinteze chiar pe terenul gospodariei parintesti societatea AGROBANAT. In 2003, Florentin Cirpanu, „in contradictie cu familia”, cum nota el atunci, o ia de la inceput cu munca. La nici cinci ani de business, AGROBANAT reunea 10 firme cu profil agroalimentar: o moara cu o capacitate de 1.200 de tone macinat pe luna, depozitele morii pentru grau, cu capacitatea de 15.000 de tone, o fabrica de nutreturi combinate, cu o capacitate de 15 tone/ora, depozite de produse finite, o coloana de transport cereale, masini pentru distributia painii, AVIA-AGROBANAT, cu o capacitate de 150.000 de puicute, 300.000 de pui de carne, 220.000 de gaini ouatoare, 10 hale la Bocsa si Resita, plus reteaua de magazine AGROBANAT-NONSTOP.
ll STÂNCA GENERAŢIONALA. Valeriu Cirpanu spune ca nu a mostenit o situatie prea buna a businessurilor fondate de tatal sau. Motivele, spune el, sunt multe. Pe de o parte, faptul ca businessul activa intr-un domeniu foarte expus, cu multe venituri la negru – morarit si panificatie, la fel si cel din industria carnii. „Activau pe o piata pe care pana si politicienii o estimeaza ca ar fi, in proportie de 50-90%, neagra. Este o industrie extraordinar de dificila, in care toti jucatorii functioneaza la limita profitabilitatii”, explica el. In plus, Cirpanu mentioneaza si datoria de 10 milioane de euro pe care a descoperit ca o aveau firmele catre banci. Prin urmare, restructureaza businessul si, acolo unde tatal sau se orientase pe volum, el se orienteaza catre inovatie si valoarea adaugata. Mai putin atasat de businessul AgroBanat, vede mai repede bresele, taie si securizeaza. Prin urmare, businessurile din panificatie sunt primele sacrificate, atentia sa concentrandu-se pe ceea ce este viabil, core-businessul AgroBanat – Avia AgroBanat.
ll VIITORUL. „AGROBANAT a fost primul producator de oua lichide pasteurizate. Ati fi uimiti sa aflati intrebuintarile acestui tip de produs – de la producerea pastelor, dulciurilor, pentru liniile de fitness sau bodybuilding, pana la industria ciocolatei. Societatea aceasta reuseste sa traiasca din productie”, explica Cirpanu. In acest moment, Avia AGROBANAT lucreaza la realizarea unui ingrasamant organic natural. „E o investitie substantiala. Acest tip de ingrasamant nu miroase, dar contine toate componentele chimice esentiale agriculturii. Speram sa reusim sa intram si pe retail cu produsul acesta, sub forma de peleti”, arata Valeriu Cirpanu. Cifra de afaceri inregistrata de Avia AGROBANAT anul trecut a fost de peste patru milioane de euro.
Articolul face parte din numarul 5 al revistei Business Days Magazine.
Business Days Magazine este un proiect editorial Business Days care are scopul de a promova cultura antreprenoriala sanatoasa in Romania.
Revista Business Days Magazine este o revista de tip glossy cu 72 de pagini, aparitie trimestriala, intr-un tiraj de 2.500 de exemplare, ce se distribuie gratuit catre participantii la evenimentele Business Days, parteneri, speakeri, potentiali parteneri, camere de comert bilaterale partenere, asociatii profesionale, scoli si universitati. Conform cercetarii efectuate revistele Business Days sunt citite de peste 90.000 de cititori.
Redactor Sef: Anca Doicin, E-mail